luni, 27 aprilie 2015

lumina


Azi, m-a copleşit lumina, a intrat pe ferestră, da’ ce spun eu s-a bulucit peste mine, am simţit-o uite ici pe gât. Din fereastră direct. Era atât de puternică că mă orbea. Din aerul alb, ceva fierbine. Parcă era un fluture care se aşeza pe mine. De când nu ai mai simţit un fluture că se aşează pe tine, să-i simţi aripile cum se zbat cald pe pielea ta? Am rămas cu gâdilătura, lângă jugulară. 

Ochii mi se inundă de lumină şi din mine dă năvăle afară, fără oprelişti, râs fără motiv. 


.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu