miercuri, 29 aprilie 2015

Obiceiuri

Mă întreb de ce obiceiu-mi de a plânge, a devenit zilnic? E ca atunci când pe arşiţă mare, florile trebuie udate, nu? 

Plâng din nevoia de a nu mă usca. Şi iubesc din nevoia de a mă reumple de lacrimă pură, ca o fântână.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu