Știu că în jur se promovează alte modele decât cele pe care-mi plac
mine, cele cu care m-aș simți bine. N-o să cad în capcana superiorității
sau în cea a arătatului cu degetul.
Ar fi doar
îndemnul să vedeți, o clipă ca și mine - cum poezia nu este doar o
supapă, o eliminare a plictisului, a iritării, a mediocrității din noi
înșine ci expunerea voastră la un act de credință către o elaborarea
profundă a comuniunii și spre o gâdilătura a trăirii.
Prin
cuvânt transmitem unul altuia jaloanele interioare de bucurie ce se
înfig într-un continuum comun. Poate da. Sau poate nu. E alegerea noastră. Să simțiți versul ca unul din metodele de redresare prin care nu
mai putem fi dirijați și mai ales cum ieșind datorită ei în afara
tuturor schemelor și numai acolo, am putea gândi despre noi, cei care am
întâlnit inorogi ori despre cum să izbucnim mai vii în roșu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu