N-auzi mă!

N-auzi mă!
ieși din rând
nu mai construi închisori de regrete
uită-te la tine, cum îți curge tristețea,
pe față, 
ori prin nări,
când ești doar poveste rememorată,
și hrană pentru lacrimi deznădăjduite.


N-auzi, bată-te să te bată cele bune!
ești pribeag
dar mi-ești încă drag !?!
Vino și umple-te!
Fii altceva!
Fii altora!
Fii!
Fii cu sentimentul c-o poți lua de la capăt!
Fii, oricând...

N-auzi, bre!
nu-i deloc dificil
ești diapazon,
doar un pic, 
un declic 
pentru o vibrație mai înaltă
doar un pas, 
unu mic,
ș-încă unul,
ca să te aliniezi valului 
la înaintare!

N-auzi omule!
sparge rutina ritualurilor de funcționare:
nu ne vindecăm prin ceea ce ne lipsește!
așa că deschide larg, 
laaaarg, am zis, cum nu știi ce-i aia!
Supapele! Așa!
Să nu te mai roadă durerea pân'la os.

N-auzi suflete!
Dedesubtul își bagă coada
încătușând domolul din noi
proiectând umbre,
ca talpa de grele.
Zăngăne, zăngăne 
buzduganele în bătătură
De-ți rămân în suflet 
doar fum 
și puțină arsură.


N-auzi, dragule!
Drag mi-oi mai fi fiind
dă strig ca și când ai dopuri!
Stai un pic cu mine
până ce 
cunoscând atâta suferință
o vei recunoaște la celălalt
alinându-i-o!


.