”Cine pierde copilul pe care îl are în el, o să blesteme ziua asta pentru tot restul vieţii .” (Pablo Neruda)
Atunci când lumina intră în întuneric, întunericul a dispărut. Vă e clar asta, nu? V-a fost dat s-o experimentați? Cu siguranță! Și poate că am avut întâmplările noastre, mai ales inverse, când ne pierdem lumina și ne invadează întunericul.
De aceea nu uitați să vă deschideți spre lumină cu tot ceea ce sunteți. Încercați-o și p'asta: Verificați-vă cum stați cu ceacra voastră de clovn!!!
Hmm da, nu știți ce e asta? Oamenii știință au descoperit motivul pentru care apar toate dezastrele din viețile noastre: seriozitatea, posomorala auto-impusă, severitatea și melancolia îmbibate de rigiditate, etc. Și desigur au verificat și care este remediul care ar putea rezolva aceste probleme grave. Avem deja stabilită și noua sursă de vindecare. E o descoperirea epocală: o nouă ceacră aflată undeva, între ceacra inimii și cea a gâtului și responsabilă cu râsul de toate felurile lui. Râsul gâlgâit, râsul în hohote care te cutremură, surâsul luminos...
În mod cert, dacă cel ce se simte mizerabil sau are tot felul de probleme, dă tot timpul în gropi sau nu face altceva decât să judece oamenii, să-i ia în derâdere și să-i bârfească sau să le găsească vină altora, întotdeauna altora, atunci înțelegem că n-au mai râs - surâs de mult timp și nu de alta dar motivul vine de la ceacra respectivă care este clar închisă, blocată, baricadată. Și cică și toate bolile și toate marile păcate, vin de aici.
E de imaginat, că atunci când ceacra cu pricina este închisă sau îmbrobodită de noi înșine, toate celulele corpului nostru, dar toate odată, din fiecare organ, din fiecare degețel sau capilară, afișează o față tristă iar atunci când deschiderea s-a produs, aceleași celule funcționează cu un zâmbet de râs - surâs și devin roșii-n obraji: Nu v-ar place să avem celulele, toate rumene-n obraji de atâta zâmbet?
Este o energie psihică imensă, de care oamenii de știință își dau seama imediat dacă este sau nu este în celule amintite. Dacă pe capul celulelor noastre pică vină, frică nejustificată, ură sau ele sunt forțate să iasă din dragoste de timpuriu sau dau bătălii de unele singure, este normal să fie posace și întunecate. Și degeaba spun ele ce le lipsește căci noi nu suntem atenți la limbajul lor. Prin urmare au nevoie de o gură de lumină și mai degrabă de a o capta în joacă printr-un proces ludic. Cum am spus, acest mecanism psihic care se numește râs - surâs, are capacitatea să dilueze, dezactiveze, deblocheze. Apoi să facă să dispară vălurile astea opace, într-un vârtej uriaș, înghițind toată mizeria, durerea, furia, resentimentele, nemulțumirile și nefericirea și mai știu eu ce alte gunoaie... Păi nu se zice că ”îți stă ceva în gât?” Îți trebuie mult râs să eliberezi locul. Când produci râs în cascade, el dă la cap și sparge în mii de bucăți toate crustele ce te fac inflexibil. Atunci dă năvală și lumina și locul se umple concomitent. Și deja vizualizezi zburând balonașe care mai de care, ce parcă te gâdilă pe interior. Când se sparg de pereții fiecărei celule iau formă de inimioare roșii efervescențe ce se așează și reașează în fiecare celulă. Uneori au nume diferite cum ar fi ”eliberarea” și starea de bunăvoință dar în marea lor majoritate acestea se numesc endorfine. Și când experimentezi fenomenul, pentru că el se poate experimenta de oricine, asta e clar, simți că sentimentul de separare dispare. Simți că nu mai ești amorf. Simți că nu mai ești ”doar călduț”. Pentru că râsul - surâsul, nu v-am spus, această ceacră se deschide numai dacă ești cu cineva și faci experimentul împreună. Atunci simți că nu mai ești ”orfan”, pentru că așa și și-au căpătat numele balonașele astea în engleză (după asemănătorul endorfhin = endorphan, adică mai pe înțeles ”end” - orfan) Acesta este bine cunoscutul efect de a nu mai fi orfan, de a nu mai fi singur. De a căpăta încredere :) De a nu mai sta singur în întunericul din tine.
Aristotel spune că bucuria extremă, beatitudinea adică, este starea ideală de înțelepciune. Deci fiți înțelepți, nu vă lăsați celulele voastră să fie triste! Una la mână. Și nici nu mai așteptați ca mediul în care sunteți să se umple de tristețuri. Dacă credeți că cineva vă va atacă cu întunericul din ei sau că atmosfera în jur devine dezolantă, așa cum recomandă oameni de știință (dacă vreți să credeți asta!), trimiteți mii de baloane în formă de inimii roși către armata de atacatori. Bombardați-i!!! Râdeți - surâdeți lor și cu ei. Umpleți-i de iubire și bucurie. Nu-i mai lăsați orfani și ai nimănui. Disipați întunericul care ne invadează.
Amintiți-vă să redeschideți ceacra asta de clovn!
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu