jurnal de gânduri risipite IV - Ceva probleme de dresaj

Câteodată (asta-i mai rar), când  un gând frumos îmi sclipește  în loc să fiu cel ce intră în pădurea întunecată a minții să-l culeg, să-l gust, și să-mi dau cu părerea de e copt au ba, am slăbiciunea  să nu mă urnesc. Ori renunț ori îl pasez, și-l las altuia. 

Și mă-ntreb? 

- De ce prefer să fiu cel de aduce vânatul și nu  hăitașul inițial. E doar o problemă de dresaj?