joi, 7 ianuarie 2016

Cam tot ce există


Chiar în clipa asta mă gândeam eu 
că nu sunt aici 
ca să iubesc o singură persoană
ci să iubesc cam tot ce există
prin prejur.

Spun asta 
și dintr-o dată mă simt 
misterioasă orchestră
din care nu,
nici măcar nu știu ce instrumente îmi sună 
și-mi strigă 
în adâncul meu.

E atât de greu să văd 
că port înăuntru mereu
o mică fărâmă de nebunie 
și nu un simplu gunoi în ochi.


.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu