Vremea bună se amână

   Gheața ne cuprinde
   Vremea rea se-ntinde
   Țurțuri îmi desprinde.

Nu mi se mai prefac în gheață 
glorioasele mele gânduri
și cad în sunete pianoforte
pe trupul meu ca la un pian dezacordat.
și undeva departe-n mine 
în clocot
mustesc febril emoții.
 
Ochii nu ți se mai aprind ca altă dată
Și mă faci să alunec  prin tot felul de semnificații înghețate în sensuri.
Nu, nu m-am săturat
tot mai aștept să se-mblânzească vremea dintre noi.
Chiar dacă nu văd semne clare 
de dezprimăvărare
o să continui să-ți caut malurile 
o să mă uit după o punte subțire 
și o să stau în continuu de veghe
chiar dacă oftez.

Simt că mai avem de stat așa în frig împreună
Chiar dacă știu că în curând 
o să curgă și pentru noi la streșini...

Vremea bună se amână
Frigul încă dorește să rămână.


.