duminică, 20 martie 2016

zvâcnet de primăvară

                           de ziua fericirii
 
Suntem cu toții fragili, 
trăind mereu în umbra fricii
de ce ne rezervă viitorul;
și mereu în așteptarea speranței
tremurând când o cerem
și pe care n-avem curajul 
nici măcar s-o atingem,
s-o prindem,
s-o imaginăm,
s-o captăm,
sau pe care, 
- cine știe -
nici n-am recunoaște-o
dacă am  vrea să trăim
cum n-am mai trăit niciodată
nu înauntru,
nu  în umbră,
nu cu umbre,
ci în afară,
în pline jocuri de-a dorința.

Așa că strigă-mă dacă ți-e dor! 

.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu