Remediu pentru fricile mici

Știți, de fapt mie nu mi-e frică de oamenii învechiți, de orice vârstă ar fi ei. La ei se manifestă neputințele nu auto-limitările.

Mie, mie frică de extremismul părerilor și de capacitatea oamenilor binevoitori de a fi orgolioși și manipulatori pentru a-și pune-n aplicare doar propriile lor idei și atât. Cu accent pe ”doar”.

- Cum îi recunoști? 

- După cum sunt îmbrăcați.

- Adică?

- Păi se îmbracă în propriile lor idei  și le poartă cu așa o maiestate ca pe hainele regale. Când îi asculți le simții cum îți flutură mantiile pe la nas și când te uiți la ei, îi vezi cum își caută printre privitori, fie pajii fie supușii...

Și de fiecare dată când mi se întâmplă nu știu ce fel de legături fac clic prin minte, că-mi reamintesc de  povestea cu ”Hainele Împăratului” cu toate că n-ar trebui, pentru că nu se potrivește cu mesajul poveștii. Ăia din poveste erau mincinoși sadea.

Dar eu, îmi înlocuiesc personajele cu cele reale și ei da, râd pe înfundate. Asta ca să-mi treacă de frica vezi bine...

Să nu-mi spuneți că-mi place să-i ridiculizez pe cei din jur. Jur că nu-i asta. E o explicație interesantă în Harry Potter, legat de apariția unui ”bong”. (Să nu-mi spuneți că nu știți ce este acela un bong!). Trebuie să-l ”dezumfli cu o vrajă” gândindu-le la un antidot ridicol și fricile tale, pe ele da, să le faci ridicole...

.