O rețea socială precum Facebook-ul este locul unde te decojești în fața celorlalți căci da, până la urmă cu toții avem așa o coajă tare subțire! Și când coaja asta superficială pică, rămâne să ne vedem unii pe alții, având sigur încorporat câte-un talcioc de idei de mâna a doua. Nu că aceste idei nu ar fi ele în sine valoroase dar toate nu sunt gândite ci preluate. Preluate chiar în sistem ”fast food”. Și-n plus un dulap de agoniseli prostuțe ori kitschoase, pe care ținem morțiș să le prezentăm și pe care din păcate le scoatem dintr-un loc deloc aerisit interior. Naftalină, naftalină, naftalină!
Uităm că de fapt, ne înfățișăm lumii precum o carte umblătoare unde fiecare care vine răsfoiește cât și ce vrea și de la ce pagină vrea și te descoperă și te identifică dincolo de impecabilul tău set de reguli sociale de care ești tare mândru când le parafrazezi dar pe care le încalci la prima trecere de pietoni...
.
Cred că cel mai greu este să selectezi. Nu poți trece, după o minimă filtrare vizuală, fără să te oprești, să citești o frază, două.. să derulezi câteva minute...și atunci apare riscul de apierde timp prețios pentru ceva prea puțin inportant... Spațiul acesta este riscant, este un univers * cu de toate * din care alegem pe măsura noastră.
RăspundețiȘtergereAlegerea este cheia.
Te citesc mereu cu plăcere, părerea ta este compatibilă structurii mele, te acut.
Doamne ajută, să ne reîntâlnim intru frumos
Ada nemescu