Nerăbdarea visătorilor

Mii de imagini
răscolind mii de întrebări
stau pe umerii mei
mii de cuvinte ce mă caută
de unele mă ascund,
altele  vorbesc cu mine
despre mine
cu acel sentiment de aparentă indecență că mă știu ele mai bine.

Mii de sensuri aglomerate, la care nu renunț
Toate departe de mine
Ce-mi unesc trecutul cu viitorul ca o pânză de păianjen
Recoltez gânduri coapte, vesele, dulci, triste amare
Prietenoase uneori, precum
Întinderile uriașe de pământ nou ce se ridică și pe care n-o să calc niciodată.
Pentru că realitatea e un fel de coborâre zilnică în Iad și eu știu că Orfeu avea de toate
doar răbdare, nu avea la el destulă.

.