Interviu cu Ivone – Marlen Scărlătescu

 https://booknation.ro/interviu-ivone-marlen-scarlatescu/

 

 

 Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Ivone – Marlen Scărlătescu: Sunt ploieșteancă născută în 1961. Inginer de profesie, în prezent sunt unul dintre manageri de proiecte educaționale (copii, juniori și adulți) ai Comunității Bahá’í și totodată membru al Consiliului Național Bahá’í.

Pentru 8 ani, am locuit în Timișoara. Acolo am început să scriu, am înființat propriul meu atelier literar ”913”, acolo am scos prima carte de poezii (Irizații caline – 2009 Editura Eubeea). Revenită în Ploiești am colaborat cu cenaclul ploieștean Orfeu – cenaclul de tineret, am o rubrică permanentă la revista Atitudini, revista Casei de Cultură a Ploieștiului. Scriu despre identitate civică și colaborez în continuare cu articole la câteva din revistele literare din Banat.

În ultima perioadă colaborez (proiecte literare) cu mai multe ONG-uri și sunt invitată la liceele din oraș cu discuții despre literatură și civism; Susțin activitatea fundației Adolescența (pentru elevii de liceu, din județ) privind drepturile omului, minorități religioase, și drepturile femeii. Am participat și la ultimele 10 ediții ale Târgului de carte Gaudeamus. Alături de Asociația de Educație și Dezvoltare Urbană sunt coautor la 3 cărți cu amintiri despre Ploiești și particip la proiectele lor: Case, străzi, și oameni din Ploieștiul de altă dată și Cel mai frumos Ploiești și cea de față.

Blogul meu (2011), are peste 75.000 de accesări se numește Confesiuni spirituale. Aici este link-ul: https://ivonescarlatescu.blogspot.com/.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
I.M.S.: Ploieștiul amintirilor noastre este al patrulea și, de departe, cel mai consistent volum de până acum din colecția „Memento”, iar cele 352 de pagini cuprind mai bine de un secol de viață ploieșteană. Sunt povestiri care pot bucura, întrista sau îi vor face cititorii să trăiască cu sufletul la gură. Îi veți întâlni pe Nicolae Iorga povestind înflăcărat în Gara de Nord a Ploieștiului, pe unii dintre cei mai de seamă negustori din Interbelic și pe iscusiții meșteșugari din centrul orașului. Veți face cunoștință cu tânărul care și-a înfruntat familia și regimul pentru dragostea lui, cu tatăl care a refuzat să se dea bătut în fața mai marilor zilei pentru a șterge lacrimile copiilor săi și cu tânărul care-a găsit în zidurile unei case un confesor și-un loc căruia să-i aparțină cu adevărat.

De asemenea, îi veți cunoaște și pe filatelistul pus pe farse, pe ofițerul rănit în război, mare mâncător de chiftele, pe supraviețuitoarea lagărelor naziste și pe fiica ei pasionată de Pif, pe fascinantul locuitor al unei case proiectate de arhitectul Socolescu, pe studenții care cântau în cor „Gaudeamus” pe străzile Ploieștiului, pe puștiul specialist în tehnici de agățat și pe haioșii Păpădie și Gămălie. Iar alături de acești protagoniști veți afla care era ritualul de pețit cu mult timp în urmă, cum se simte intrarea României în Război când ai doar cincisprezece ani și cum s-a manifestat mirajul televizorului la primele sale apariții în țară.

B.N.: Cineva din familie ți-a insuflat pasiunea pentru citit și scris?
I.M.S.: Ambii părinți. Au cumpărat cărți. Au citit cărți, au povestit despre ele. Și acum îmi imaginez o după amiază de duminică cu mine citind în același loc cu părinții, care jucau șah.

B.N.: Câte cărți reușești să citești într-o lună?
I.M.S.: Platforma Goodreads îmi spune că anul trecut am citit 89 de cărți. Dar anul trecut a fost unul cu totul special, pentru că de obicei nu am atât de mult timp. Probabil 1, 2 sau 3 pe lună, în afara celor necesare pentru pregătirea personală sau la servici. Am citit mult despre lectură în ultimul timp și încep să fiu adepta re-cititutului și a cititului mai lent.

B.N.: Există vreun autor român, contemporan, cu care ți-ar face mare plăcere să fii prieten?
I.M.S.: Gabriela Adameșteanu. De când am descoperit personajul Ivona Scarlat (din O dimineață pierdută) simt că mă asimilez emoțional cu personajele născute în cărțile ei.

B.N.: Având în vedere înflorirea tehnologiei, îți mai place să scrii de mână?
I.M.S.: Da. Încă am corespondență prin scrisori cu câțiva prieteni, scrisori scrise de mână. Și de curând mi-am luat toc nou și un set de penițe pentru a exersa mai mult nu numai scrisul de mână dar și caligrafia.

B.N.: Ceai sau cafea atunci când lucrezi la o carte?
I.M.S.: Sau apă, suc, smoothie…

B.N.: S-a întâmplat să plângi la scenele triste pe care le scrii?
I.M.S.: Da.

B.N.: Alegi să mergi la bibliotecă atunci când ai nevoie de liniște și timp mai mult pentru lectură?
I.M.S.: Nu. Biblioteca la care am acces și legitimație e într-o clădire veche și sunt alergică la mirosuri și praf. Prefer parcul (rar) de lângă bloc, unde am colțișorul meu mai izolat.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
I.M.S.: O politică locală integrată și noi fiecare pasionat cititor, prin exemplu. Schimbarea stilului de educație în școli dar mai ales discuțiile cu părinții. Apariția unor biblioteci de cartier. De exemplu, anul acesta de 1 martie am reușit să ofer cărți, și reviste vecinilor, oameni care sunt sigură că nu își cumpără cărți pe parcursul anului dar care știam că citesc.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
I.M.S.: Cărțile se găsesc la magazinul online magazin.republicaploiesti.net. În librării: Humanitas Ploiești, Cărturești Ploiești. Blog: ivonescarlatescu.blogspot.com

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
I.M.S.: Cred în omul care scrie. Scriitorul nu mai e personajul emblematic al orașului, adulat și salutat ci devine responsabil și activ, nu numai în promovarea cărților și ideilor lui ci și în schimbarea celorlalți.