”O mîndră grădină,
De miresme plină
Și roiuri de-albine
Prin florile dalbe
De naramze albe.”
Eminescu
Naramzul este deja un copac aclimatizat și care poate crește la noi. Deosebit ca arbore ornamental dar cu bune posibilități de folosire și în bucătătie.
(vezi video: https://www.facebook.com/trinitastv/videos/429340889398435 ).
Și iarăși un fragment din cartea de bucate a bunicii apărută în 1935. Nu vi se pare interesant că descoperim o grămadă de lucruri noi? Noi, din cele vechi?
Cum spuneam la postarea anterioară, cea despre chitre, eu am avut norocul de a gusta și chitre, și naramze și să merg într-o livadă de portocali și într-un crâng de mirt sau unul de viță de vie comestibilă dar sălbatică cum erau cele din Antichitate.
***
Am învățat de la o bună prietenă venită să locuiască la Cluj, tocmai din Salvador cum să mănânc portocalele cu sare și ei bine de peste 30 de ani, prima portocală din iarnă pe care o gust e presărată cu sare
Pentru cei plimbăreți, nu uitați să experimentați lucruri noi, uite s-ar putea să fie vechi și să acționeze asupra voastră sau a amintirilor voastre într-un mod pe care-l veți înțelege peste ani și ani...
Ps Ce ziceți de un preparat culinar cu ”sare de mare și portocale” (vezi poza nr 2)?
Știu că acum veți încerca și voi măcar pe o felie de portocală să presărați sare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu