Azi dimineață după un moment de reflecție care mi-a priit, mi-am făcut o listă despre ce am învățat eu în zilele astea. Probabil m-a ajutat și combinația asta de cer noros plângăcios și ciripit vesel, de afară:
despre puterea pauzei, despre fragila pojghiță a ființei, despre cum am încurcat lucrurile, despre vinovăția că nu am vinovății la fel ca alții, despre puterea simplității, a amănuntului, a detaliilor, a neputinței, a morții, a legăturilor omenești, a intenției pure, a schimbărilor neașteptate și definitive, a schimbărilor așteptate care nu-și mai au rostul, a obișnuinței, a rezistenței, a liniștii ființei, a neliniști ființei, despre distopie, despre permanenta necesitata a căutării de sine,despre amânare care uneori înseamnă desființare .....
Până la urmă întrebarea nu este unde și cum au încăput atâtea în zece, cincisprezece minute ci cum îmi recunosc schimbările pe care le-am suferit și nu se văd în oglindă... în așa fel încât să mă plac eu pe mine....
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu