Dacă vrem să ne schimbăm viitorul trebuie musai să cunoaștem trecutul (I)

Uneori ne pasă dar de cele mai multe ori nu dar dacă vrem să ne schimbăm viitorul trebuie musai să cunoaștem trecutul, altfel strămoșii ne dor :)

Credem că în timp de război, oamenii stăteau în adăposturi, sau la cozi, sau în tranșee, negrii de supărare și mereu încruntați. Credem, ne imaginăm pentru că de fapt nu știm.

 

Nu știm să ascultăm, nu știm să înțelegem. Nu știm să punem cap la cap istoriile mici cu istoria mare. Și apoi să aducem totul la înțelegerea noastră de azi, de acum.

 

Uneori ne pasă, uneori nu ne pasă dar dacă vrem să ne schimbăm viitorul trebuie să cunoaștem trecutul, altfel strămoșii ne dor :)

Credem că în timp de război, oamenii stăteau în adăposturi, sau la cozi, sau în tranșee, negrii de supărare și mereu încruntați. Credem, ne imaginăm pentru că de fapt nu știm.

Hai să vedem ce făceau ploieștenii pe atunci adică cu numai 80 de ani în urmă:

”Panem et circens” (pâine și jocuri), așa strigau cei vechi în timpuri critice, ne spune domnul Dimitrie Borgeanu, în ziarul Tribuna (noiembrie 1942). Ziar Cenzurat spun autorii.

(...) Plătesc mese scumpe la restaurante, se îmbracă luxos și se vaită. Se jeluiesc tot cei care au. Tot aceia sunt nemulțumiții timpurilor de astăzi. Plătesc vinul cu 250 - 300 lei kilogramul, vorbesc numai de milioane, de ți se strânge pielea pe tine când auzi și pe urmă trec la văitate și la criticat tipurile... și în vremurile acestea de sălbăticie în aruncarea banilor au făcut pe restauratorii principali din Ploiești să aducă artiști și artiste cântărețe și cântăreți din cei mai de seamă din București, plătindu-le pe seară exact cât o leafă lunară întreagă de funcționar public.

 

Foto 1 Ziarul Tribuna nov 1942

Foto 2 Dra Sila Ionescu pozând în haina ei nouă de astrahan, înainte de logodna din același an ( fotografie datată feb 1944)