Mă citesc doar, sau ce? ( Construcții 7)

Mă citesc doar sau ce?
 
I. 
Despre frigul fricilor! Pe mine frica mă îngheață și mă amuțește. Înțeleg că îmi acoperă și neutralizează orice altă emoție. Mai ales când vine peste mine exploziv. Când mă atinge coroziv! Și când mă copleșește pâna la paralizie. Frica mă inundă vâscos ca o lavă ce mă curge. Micșorată și cocoșată mă întorc resemnată în colivie. 

II. 
Despre amestecul ei cu înstrăinarea și cum miros ele!!! În general eu nu sunt o insulă! Și chiar dacă am pe undeva o ieșire la mare, iubesc ca din când în când  să am o priveliște la mare, numai a mea. Înstrăinarea mi se pare o mantie grea, prea grea, pentru că mă blochează în autocontrol. Devine  povară la fel ca și egoism exacerbat, acaparator. Atot-prezent! Mă chircește și cel mai grav, nu-mi lasă nici o portiță spre creștere. Ciobul de gheață din inimă nu mă mai lasă să văd de unde începe și cum de e viața mea cea mai frumoasă aventură pe care-o pot parcurge, căci iată, am primit din jur, peste închipuirea mea.

III. 
Dar dacă îmi văd frica doar ca pe un simplu dezechilibru? Îndreptând brațul balanței adaugi sau scazi câte ceva. Frica mea e boală  supra-plinului și a prea-golului din mine în același timp. Așa că o să caut până la urmă dioptriile potrivite: 

IV. 
Uite o lentilă numa' bună:
La vederea mizeriilor și sărăciei să-mi dau seama cât de abandonați suntem noi dezamăgirilor imediate și cât de minunat este să trăiești


****