Echo - raportează!

Ecoul dorului tău s-a izbit de mine.
M-a scanat.
Și darnic, m-a îmbrăcat cu unda ta.
- ”Unda ta! Unda ta! Unda ta!” ... - îmi vine de departe chemarea.

Brocart greu,
inundat de lacrimi 
s-a  lăsat peste inima mea
atunci.

- ”Unda ta! Unda ta! Unda ta! ..”
țipă Echo, topindu-se în depărtări.
Uite cum mă mulează,
senină,
fără cocoloși,
înmuindu-mă ...

Masa de aer se mișcă, ușor,
Prin coroana arborelui așteptării
ce-a crescut prea mare în inima mea
și ale cărei frunze's
doar,
aninate picături din roua plânsului meu.
Ecoul,
Îmi învăluie propriul eu,
având drept măsură:
consistența textură căldură, culoară, văpaia, ...

Și constatând el că văpaia mea către tine
e ca para focului,
grăbit
(Știind și că  are de făcut drum înapoi,
Atât de lung, întrucât și-a luat
Încălțări de oțel),
Grăbit,
Ondulându-se ușor spre sud
Într-o elegantă răsucire
Adună șăgalnic un măr, din mărul plin de roade,
din grădina Hesperidelor,
Și se întoarnă ...

Mai apoi raportul
scurt,
elucidează:
”Merele coapte's roș-dulci și zemoase
și flama-i dogoritoare de dor:
a venit vremea culesului!
”- vremea culesului” ..., ” vremea culesului” ..., 
”vremea culesului” ...