eu nu-ți mai țiu mintele!
e doar o veste-poveste,
cea care mă ajută să-nțeleg
istoria noastră.
o istorie mică,
ce coexistă cu
istoria ta mare;
o istorie mică,
ce mi-a intrat definitiv în clorofilă,
ca o invocație de purpură,
așternută atât de cald,
în mine,
pentru că tu,
ți-ai pus amprenta de definitiv,
pe sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu