De mai multe ori decât cred

În sfârșit!
Inima-mi e curată 
plină de  adevăruri
neexperimentate,
aglomerate și 
lin agitate,
ca urma fugarului nor
în vânt.

Pojghița mea de aparențe,
mă zgârie.
Vreau, 
să mă descotorosesc
de sentimentul acela 
primit moștenire,
împânzit de lacrimi,
că ne-am mânca între noi
de vii. Oricând.

Ceea ce a rămas, nu mai e al meu
dar simt
plin,
o nepotolită
putere germinativă,
impetuoasă.

Acum știu că eu, 
voi deveni mai mulți,
și de nenumărate ori,
... și mai bun.


De mai multe ori decât cred eu.