Mă-nfășor, papirus
- rescris până la capăt -
fără frică de repudiere.
Iar starea-mi de aglutinare
dispare:
căci eu's făr'de-astâmpăr,
un cărăuș mlădiu,
în ambivalența minții adolescentine.
Rotind totalitatea misterelor universale
la fanta celestă,
uneori din când în când,
berechet inspirată,
ochii sufletului se umezesc
ca permanență.
Din pricina bunăvoințe-I
Înfloresc, ca floarea soarelui de câmp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu