Oamenii aveau multe ciudățenii, socoteau insectele dezgustătoare dar se simțeau norocoși când o buburuză li se așeza în palmă. Detestau șobolanii dar le plăceau veverițele. Găseau vulturii respingători dar șoimii li se păreau impresionanți. Disprețuiau țânțarii și muștele dar îndrăgeau licuricii. Chiar dacă cuprul și fierul erau mai importante căci putea fi folosite să-i vindece, adorau în schimb aurul. Nu băgau de seamă pietrele pe care le călcau dar se înnebuneau după nestematele șlefuite.
Jamilei, i s-a părut că în tot ce făceau oamenii își alegeau câteva lucruri pe care le iubeau și le detestau pur și simplu pe celelalte. Abia dacă înțelegeau că lucrurile care nu le plăceau erau la fel de esențiale pentru Ciclul Vieții ca și cele pe care le prețuiau. În lumea asta fiecare creatură era făcută ca să înfrunte, să schimbe și să desăvârșească altceva. Un țânțar de apă nu era mai puțin important decât un licurici așa cum alama nu era mai puțin importantă decât aurul. În felul acesta concepuse Dumnezeu , Marele Bijutier, universul.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu