joi, 16 decembrie 2021

Cei pe care i-am uitat

 

Între toate cărțile Asociație de Educație și Dezvoltare Urbană apărute despre istoria Ploieștiului am și eu favorite. Normal ar fi să spun că acelea sunt cărțile la care sunt co-autor dar nu e așa, oricât mi-ar fi de dragi.
Există o carte cu biografii excepționale ale unor oameni ”normali”, dar a căror existență mă face să mă întreb mereu și mereu ce-aș fi făcut eu în condițiile acelea și în locul lor?
Și mai ales, unde, cât și când învățăm să înțelegem valoarea de a fi om. Ea face parte din biblioteca mea afectivă poate și pentru că mi-a răspuns la o întrebare legată de lucruri neclare din copilăria mea făcând ”dreptate” unui unchi, preot, aflat ca personaj secundar, într-una din povestiri.
Ei bine, și talentul celui care a scris-o are cu siguranță importanță. Cartea, poate că sperie prin mărirea celor 700 de pagini dar vă jur că o veți citi ca pe o carte polițistă. 
Ieri alături de ceva prieteni vorbeam și ne gândeam la vremurile actuale, grele, comparându-le cu războiul sau foametea sau acuzarea pe nedrept și închisoarea. Ei bine, citiți cartea aceasta dacă vă pică-n mână. Prin dramatismul ei va avea un efect neașteptat asupra cititorilor, îi va re-echilibra.
 
 
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu