Diotima din Mantinea și conceptul de a te naște în frumusețe

 

Diotima de Mantinea - Preoteasă ce apare ca personaj în ”Dialogurile” lui Platon. 

 (c. 385-370 î.Hr.).

 

Diotima este cunoscută ca femeia înțeleaptă, contemporana cu Socrate, la care acesta apelează pentru ca în Dialogurile sale să descopere ce este iubirea. Este interesant că dintre toate acele convorbiri,  acesta se deosebește radical de celelalte. Asta pentru că Socrate este cel care așteaptă să învețe, cu alte cuvinte în acest dialog Socrate își asumă rolul de neștiutor iar Diotima rolul pe care de fapt îl are în general Socrate. Ea este acea care îi destăinuie lui Socrate ce este cu adevărat iubirea, Platon face referire la aceasta convorbire atunci când clasifica frumosul în patru nivele ierarhice:

Frumusețea fizică, frumusețea morală, frumusețea cunoștințelor iar în vârf, frumosul absolut, acela care face ca lucrurile să fie frumoase, acela care atunci când un lucru frumos încetează să mai ființeze, el, rămâne neștirbit. Platon ne vorbește aici despre o entitate care se afla în toate lucrurile frumoase și fără de care nu ar fi posibil ca ceva să fie frumos.

Încă se dezbate dacă Diodema  a existat sau nu și dacă a fost o persoană istorică sau pur și simplu  un exemplu folosit pentru Dialoguri. Există puține motive pentru a ne îndoi că totuși nu a existat. Știm despre ea din Dialoguri și există și unele dovezi arheologice ale existenței ei. Totuși este singurul personaj din opera lui Platon a cărui istoricitate a fost contestată și numai din secolul al XV-lea, un secol ultra  misogin dealtfel. Savanții din Evul Mediu timpuriu și vechii care ar fi cunoscut istoricitatea Diotimei nu au pus sub semnul întrebării existența ei, în referințele lor, la ea. De asemenea, este de remarcat faptul că laudele aduse Diotimei, în ciuda opiniilor ei diferite de cele ale lui Platon (prezentate prin personajul lui Socrate), sunt neobișnuite în opera lui Platon dar în același timp sugerează un mare respect.

Socrate o creditează pe Diotima, (preoteasă și filosoafă) din  Mantinea, pentru că i-a inspirat teoria. Se spune că ar fi susținut că scopul iubirii este nemurirea adică  „a te naște în frumusețe”, fie prin crearea copiilor, fie prin lucruri frumoase. Aceasta stabilește fundalul pe care Socrate îl prezintă în cazul lui Platon acela că iubirea este o căutare a frumosului, dar o frumusețe mai abstractă decât creațiile Diotimei. Din aceasta, în cultura occidentală a derivat conceptul de „dragoste platonică”, un sentiment care nu se bazează pe plăcerea trupească.

 

Scara Diotimei este formată din șase trepte:

 

1- Un corp frumos - atunci când dragostea este stârnită de vederea frumuseții individuale.

 

2 - Totalitatea corpurile frumoase - toate corpurile frumoase împărtășesc ceva în comun.

 

3 - Sufletele frumoase unde frumusețea spirituală și morală contează mai mult decât frumusețea fizică.

 

4 - Legile și instituțiile despre frumusețe - create de oameni buni și care sunt condițiile primordiale care hrănesc frumusețea morală.

 

5 - Frumusețea cunoașterii - este frumusețea  înțelegerii filosofice.

 

6 - Frumusețea însăși - aceasta este descrisă ca „o frumusețe veșnică care nici nu vine și nici nu trece, care nici nu înflorește și nici nu se ofilește. "

 

Ajungem pe treapta a 6-a a scării înțelegerii doar printr-o viziune sau revelație, nu prin cuvinte ca în felul în care se ajungem la cunoașterea obișnuită.

 

Socrate relatează apoi cum Diotima i-a spus că dacă vom ajunge pe cea mai înaltă treaptă pe scara a frumuseții contemplate, nu ne vom mai lăsa niciodată seduși de atracțiile fizice ale tinereții.

 

Nimic, spune Diotima nu îți va face viața să merite să fie trăită decât acest  gen de bucurie,  de viziune, deoarece frumusețea este perfectă și va inspira o virtute perfectă celor care o contemplă.

 

 

 https://www.youtube.com/watch?v=nErXwk3BGeM&t=8s