PS: Nu uitați, dacă zilele acestea decideți să gătiți o astfel de salată să vă acoperiți și un ochi și să cântați un cântec de-al piraților!!! (vezi prin comentarii).
Studiind Epoca de Aur a Pirateriei (1650-1730) cercetătorii au descoperit nu numai că aceștia erau aventurieri îndrăzneți ci și faptul că au fost un grup specific de supraviețuitori într-unul dintre cele mai dure medii cunoscute de om: marea deschisă. Așa că au studiat mult jurnalele de bord ale acestora și relatările timpului și au descoperit că dieta lor departe de a fi ce vedem prin filme, era o dovadă a ingeniozității și a necesității, amestecând alimente conservate cu bunurile furate și cu provizii proaspete atunci când debarcarea le permitea. Filmele ne induc în eroare și ospețele lor pantagruelice nu prea erau reale. Două alimente de bază ale hranei piraților, salamagundi și grog, oferă o privire în lumea culinară a acestor marinari infami.
Rețeta de salamagundi este adaptată din relatări istorice despre mâncarea piraților. Așa cum am menționat, jurnalele de bord sunt plin de de relatări despre viața de zi cu zi. Felul acesta de mâncare, este o salată versatilă, un amestec din orice provizii erau disponibile. Grogul, pe de altă parte, își datorează originile Marinei Britanice, unde a fost introdus ca o modalitate de a ”mări”/dilua rațiile de rom și de a combate scorbutul. Împreună, formează o masă la fel de savuroasă pe cât este de istorică. Așa că avem o hrană/masă care putea încorpora orice ingrediente disponibile și sătura un grup mare de oameni și o băutură ce menținea moralul ridicat și furniza nutrienți esențiali pentru a preveni scorbutul.
Viața pe mare era plină de provocări, iar alimentele erau adesea insuficiente. Mai mereu se trecea la rații împuținate. Pirații se bazau pe alimente ce rezistau timp îndelungat precum carnea sărată, cartofii și fasolea uscată. Morcovii și ceapa se stricau repede într-un mediu umed. Apa potabilă era și ea adesea insuficientă, sălcie și ”clocită”. Când atacau nave sau vizitau porturi, primul lucru pe care-l făceau , chiar înainte de a-și ascunde comorile era re-aprovizionau cu provizii și cu produse proaspete, murături și animale vii. Viața de pirat era departe de a fi plină de farmec. Echipajul se confrunta cu condiții de înghesuială, amenințarea constantă a bolilor și perioade lungi de timp fără hrană proaspătă sau apă. Mesele erau consumate în comun, adesea pe punte, toată lumea împărtășind prada sau greutățile. În ciuda acestor dificultăți, pirații apreciau camaraderia și luau decizii într-un mod mult mai democratic decât credem noi iar acestea se extindeau și la mesele lor. Flexibilitatea unor preparate precum salamagundi a reflectat natura adaptabilă și oportunistă a vieții de pirați.
Salamagundi combină ingeniozitatea bucătăriei pe nave cu o notă aromată. Salamagundi, este o salată consistentă din ingrediente proaspete și conservate, reflectă adaptabilitatea dietelor piraterești.
Ingrediente adaptate pentru o salata salamagundi:
Salată verde sau varză tocată
Ou fiert feliat
Sardine sau alt pește conservat
Ceapă feliată subțire
Castraveți și morcovi murați
Măsline
Mango tăiat cubulețe (opțional, în funcție de disponibilitate)
Pui la grătar mărunțit/ pește
Sosul 2 linguri de ulei de măsline, 1 lingură de oțet alb sau de mere
1 linguriță de semințe de muștar, sare și piper după gust
V-ați gândit citind cărțile sau văzând filmele cu pirați cât de important era bucătarul pe o navă chiar dacă nu avea grade marinărești. Păi de el și capacitatea lui previzibilitate depindea supraviețuirea tuturor. Salmagundi este mai mult un concept decât o rețetă. În esență, este o salată mare, compusă, care încorporează carne, fructe de mare, legume gătite, legume crude, fructe și nuci și este aranjată într-un mod elaborat. Gândiți-vă la ea ca la un fel de Salata Niçoise. Datând din secolul al XVII-lea, salmagundi se referă la sortimentul mare de ingrediente care oferă mesei o gamă largă de arome și texturi pe o singură farfurie. De asemenea, este și o modalitate de a folosi fripturile și legumele rămase într-un mod nou, izbitor. Salata de dimensiuni reduse pentru o masă este de obicei servită la prânz sau ca parte a unui picnic.
Frumusețea rețetei de salamagundi constă în versatilitatea sa. Înlocuiți sardinele cu pește afumat sau omiteți mango-ul dacă nu este disponibil pentru un preparat mai fidel. Pentru o experiență piraterească mai autentică, folosiți legume murate și pește conservat, deoarece pirații adesea duceau lipsă de provizii proaspete.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu