Kitch-ul ca o supă reîncălzită

De secole Nikolin se ocupa de kitsch. Cu douăzeci de ani în urmă intenționa să scrie o teză de doctorat pe această temă. Acum preda istoria, dar asta nu-l deranjează - descoperă kitsch-ul în orice îi iese în cale. Îl analizează, radiografiază, detestă și adoră deopotrivă. Nu s-a săturat încă de jocul ăsta - de cercetarea tuturor fenomenelor ca potențiale vehicule ale kitsch-ului. O face cu blândețe, cu perseverență, notându-și sistematic observațiile în agende cu mâinile lui mărunte, efeminate și le servește asemenea unor aforisme elevilor săi. Kitsch-ul este imitația goală, nechibzuită a ceva ce a fost deja experimentat, a ceva ce a fost lipsit de originalitate, o supă reîncălzită, mimetism care încercă să valorifice o formă deja creată. Kitsch-ul este imitarea emoțiilor, scormonirea unor reacții emoționale primare, fundamentale și îmbrăcarea lor într-o formă care se dovedește prea strâmtă pentru a le încăpea. Orice lucru care pretinde că este altceva pentru a trezi emoții este kitsch.
Orice imitație este un rău moral - de acea kitsch-ul este periculos. Nimic nu este mai primejdios pentru om decât kitsch-ul, nici măcar moartea.
(...) Oamenii se întâlnesc numai pentru a vedea cât sunt de diferiți unii de alții. Rămân mai multă vreme alături de cei care sunt cei mai diferiți. Ca și cum viața vrea să le arate cum anume nu sunt ei. Ficare zi alături de Nikolin demonstrează că aceste diferențe sunt de neînlăturat...( Ultimele povestiri - Olga Tokarczuk p61)