Cuvântul grecesc „Xenia” care înseamnă străin și „Philoxenia”, care înseamnă „prieten cu un străin”, sunt ambele cuvinte care descriu ideea antică de ospitalitate. Pentru grecii era extrem de important să-și extindă ospitalitatea față de străini, nu numai pentru a-și păstra „philotimo”, ci și pentru a evita mânia lui Zeus care, în rolul său de Zeus Xenios, în calitate de protector al străinilor, era adesea deghizat ca simplu muritor și mergea printre ei.
„Zeii ne vizitează deghizat în străini” e o poveste din „Odiseea” lui Homer (poet grec, secolul al VIII-lea î.Hr).
A arăta orice formă de inospitalitate față de un străin era asemănător cu dezonorarea zeilor. Pe scurt, în Grecia antică, când era vorba de ospitalitate, oaspetele avea prioritate! Gazda trebuia să ofere vizitatorului nu numai mâncare și băutură, ci și un pat, o baie, haine și divertisment, de fapt, orice dorea oaspetele. Oaspeții, la rândul lor, trebuiau să se comporte cel mai bine și să întoarcă ospitalitatea invitând gazda în căminul său. Atât gazda, cât și oaspeții respectau regulile, deoarece nu știau niciodată unde ar putea fi pândit Zeus, pentru că, la urma urmei, dacă se comportau bine probabilitatea era să fie recompensați pentru generozitatea lor sau pedepsiți pentru orice lipsă a acesteia.
Nimic nu explică sensul ”xeniei” mai bine decât încântătoarea poveste a lui Baucis și Filemon scrisă de Ovidiu (în anul 8 d.Hr). Minunata poveste a lui Zeus și Hermes (mesager al zeilor), deghizați în bieți călători, descrie relația divină dintre gazdă și oaspete.
Baucis și Filemon, erau un cuplu de bătrâni, căsătoriți, care, în ciuda faptului că erau săraci, au fost singurii din orașul lor care i-au primit un cuplu de țărani rătăcitori, în căutarea unui loc unde să petreacă noaptea. Întâmpinându-i pe străini în casa lor, Baucis și Filemon arăta exemplu de „xenia”, conceptul grecesc de ospitalitate considerat o obligație morală față de străini și mai ales față de oaspeți.
Baucis, a devenit suspicioasă când și-a dat seama că, chiar și după ce a servit oaspeților săi cantități abundente de vin, ulciorul cu vin a rămas mereu plin. Zeus era atât de supărat pe localitatea inospitalieră încât a decis să-l distrugă. Așa că i-a luat pe cei doi vârstnici să vină cu el, sus pe munte și mai ales să nu privească înapoi până ajungeau în vârf.
Odată ajunși în vârf, Baucis și Filemon s-au uitat în jos la orașul lor. Au descoperit că tot orașul era distrus ca d eun potop și doar într-un anume loc se afla un templu magnific. Zeus transformase umila lor căsuță într-un sanctuar divin! Cei bătrâni l-au implorat pe Zeus să-i facă gardieni ai templului; dorința lor a fost îndeplinită.
Baucis și Filemon i-au cerut lui Zeus, când va veni timpul, să le permită să treacă împreună în viața de apoi. Nu numai că Zeus le-a îndeplinit din nou de bunăvoie dorința, deoarece și-a amintit că, deși cuplul era sărac, generozitatea lor a depășit-o cu mult pe cea a vecinilor lor bogați, dar la moartea lor el a schimbat cuplul într-o pereche de copaci care se împletește: un stejar și un tei.
”Filoxenia este încă vie și bine văzută în Grecia, oriunde ai merge grecii te vor întâmpina cu brațele deschise, te vor hrăni și adăpa și te vor ajuta în orice fel. „Știam că indiferent la ce ușă bateți într-un sat cretan, vi se va deschide. O masă va fi servită în cinstea ta, iar tu vei dormi între cele mai bune cearșafuri din casă. În Creta, străinul este încă zeul necunoscut. În fața lui, toate ușile și toate inimile sunt deschise” Nikos Kazantzakis. (scriitor, jurnalist, om politic, poet și filozof grec 1883 – 1957)
***
Philotimo – Virtutea grecilor
Philotimo este un cuvânt grecesc antic, care din vremea filozofilor greci, a rămas intraductibil. Acest lucru nu înseamnă că cuvântul nu poate fi explicat sau că sentimentul lui, esența lui nu poate fi descris. Philotimo este un substantiv și se traduce literal ca: „Iubitor de onoare”, împărțit în două părți: „philos” adică ceea ce este iubit sau important, sau de la un prieten și „timi” – onoare.
Φιλότιμο - Philotimo este o combinație de onoare, integritate, datorie, mândrie, demnitate și curaj. În Grecia antică, cel mai rău lucru care i se putea întâmpla unui om, era să-și piardă onestitatea, onoarea, filotimul.
Orice om acuzat că nu era filotim era judecat de tovarășii săi atenieni și dacă era votat ca dezonorat era dat afară din Atena, din societate și își pierdea toate drepturile civile. Omul era privit mai rău decât să fii acuzat de furt sau crimă!
În scrierile lui Platon acesta i-a dat de fapt un sens negativ în lucrarea sa, „Republica”. Platon a folosit cuvântul philotimo în mod ironic, insinuând că dragostea de onoare e mândrie, distincția e de fapt vigoare, forță și ambiție, și toate duceau la a fi risipitor de generos și îngâmfat.
În creștinism, ”philotimo” apare în cuvântările Apostolului Pavel și este scris de cel puțin trei ori în Noul Testament, pentru că acesta era vorbitor nativ de greacă și bine educat în literatura greacă. Philotimo nu este doar o trăsătură, înseamnă și a fi admirat este un ideal, un concept, un stil de viață, ”philotimo” este mândria de sine, de familie și de comunitate.
Filotimul îi respectă pe ceilalți, îi ajută pe alții, nu pentru un avantaj ci pentru că ai datoria să faci ceea ce trebuie. Este sentimentul care a menținut comunitatea greacă unită, puternică timp de mii de ani. Localnicii și-au riscat viața, fără să aștepte nimic în schimb. Desigur că poate lua forme diverse, până la mândria exagerată, masculină, mândria de sine însuși, de ospitalitatea pe care o oferă.
Un cuvânt asemănător în Creta este kopiaste. Înseamnă ”stai jos”, ”bun venit”, ”intră”, ”alătură-te nouă, ia ceva de mâncare!”
DEX
https://greekerthanthegreeks.com/philoxenia-greek-hospitality-the-myth-of-baucis-and-philemon/?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR3fffaNtzNkNE-A56KnLjydRlBnzm5QyfFbhAEmcd-rFPcR3ErYQFsMotY_aem_Acd-2WRBoTeWX2dn0YNkZTCIiMr6NMlLXsyP6F1atyV2CI2fkO1p7Z6eJclH-tnt3RPkSUSLRk-qmg-sSswfspck
https://greekerthanthegreeks.com/philotimo-greekness/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu