Macul, de la legendă la simbol al rememorării

 

Teracote din Gazi din AM Heraklion, 1300-1100 î.Hr., incluzând-o și pe zeița macului.

 

Cuvântul grecesc pentru mac este παπαρούνα–paparouna.

În Grecia Antică, macul era un simbol al somnului și al morții, asociat cu Morfeu, zeul somnului și al viselor, și cu Demetra (Demeter), zeița agriculturii, recoltelor și a legii sfinte a morții și a reînvierii. Morpheus, un zeu înaripat este fiul lui Hypnos (zeul somnului) și este aducătorul de vise. Legenda spune că este cel care a dormit într-o peșteră plină de semințe de mac în timp ce visele sale s-au schimbat și de aceea medicamentul pe bază de opiu, folosit pentru insomnie, precum și pentru durere, este cunoscut sub numele de morfină.

Se spune că Demetra, zeița recoltei, a creat macul pentru a putea dormi, Teocrit, un poet sicilian, c. 300 î.Hr., a descris unul dintre rolurile anterioare ale Demetrei ca fiind acela de zeiță a macilor și, în multe mituri, macii au fost folosiți ca ofrande pentru morți, deoarece culoarea lor stacojie strălucitoare semnifică promisiunea învierii după moarte.

Într-o statuie de lut din Gazi, Creta, „zeița minoică a macului” poartă semințe de mac în coroana ei, despre care se crede că sunt surse de hrană și narcoză.

Desen al unui inel de aur găsit la Micene care arată o zeiță așezată purtând trei casete de semințe de mac

Unele surse spun că Rhea și fiica ei, Demetra, au adus macul din cultul cretan de la Eleusis și este aproape sigur că în cercul de cult cretan opiul era derivat din maci.

Macii erau menționați în miturile greco-romane ca ofrande către morți. Se credea că macul era emblema zeiței care purta snopi și maci în ambele mâini.  

***

 Mult mai târziu, în timpul războaielor lui Napoleon macul devine o metaforă ca semn al ”reamintirii  morții” consacrat după primul Război Mondial. Există mai multe documente anonime scrise în timpul războaielor napoleoniene care au remarcat că în urma bătăliilor, au crescut macii pe câmpurile de luptă. Aceleași surse au făcut prima comparație documentată între culoarea roșu-sânge a macilor și sângele vărsat în timpul conflictului. 

Studiile agrare arată că apariția în număr mare a ”macului stacojiu” este ajutată de răscolirea masivă a solului așadar câmpurile de luptă  devastate devin un bun mediu pentru creșterea lor.  Așa au fost asociate câmpuri pline de cadavre cu zonele unde cresc macii. 

În tradiția populară engleză, macul a simbolizat de mult somnul și moartea. În mod similar, în Olanda persistă o credință populară comună că copiii ar trebui să evite să culeagă maci, deoarece se crede că le va provoca cancer.  Dar odată cu  Primul Război Mondial, macul a început să capete ascendența ca simbol internațional de rememorare și binefacere.

 

Un mac al Legiunii Regale Britanice

 

Moina Michael pe un timbru comemorativ al SUA din 1948
 

 Poate cel mai faimos poem de război din toate timpurile, ”În Flanders Fields” a fost scris la 3 mai 1915 de locotenent-colonelul John McRae, născut în Canada, după moartea prietenului și fratelui său de arme Alexis Helmer. O americancă, Moina Michael, este creditată cu prima care face o ”vânzare caritabilă a macilor ca simbol”. Ea lucra în armată (YMCA din New York) și a fost atât de încântată de poezia lui McRae, încât a jurat să-și pună un mac pe rever și a jurat că va purta mereu unul pentru a onora și venera morții războiului. Folosind banii pe care i-a câștigat pentru munca ei pentru YMCA, a cumpărat douăzeci și cinci de maci de mătase și i-a distribuit colegilor săi. Eforturile ei au continuat până când macul a fost  adoptat ca simbol al reamintirii naționale. După doar 2 ani, Legiunea Națională Americană datorită eforturilor ei, a adoptat macul ca simbol oficial al reamintirii. 

În Europa, ideea a fost preluată de doamnă E. Guerin. Guerin a călătorit din Franța pentru a participa la conferința Legiunii Americane și a văzut vânzarea de maci ca o modalitate fantastică de a strânge bani pentru copiii care fuseseră afectați negativ de Marele Război din Franța. Guerin s-a grăbit să organizeze o echipă de văduve franceze care au început imediat să producă maci de hârtie la scară industrială, care au înregistrat vânzări de peste un milion de franci până în 1921, în SUA. După succesul extraordinar al vânzărilor, Guerin a trimis o delegație de vânzători de flori de mac la Londra în încercarea de a populariza acest obicei în Regatul Unit. Nu a durat mult și atât fondatorul Legiunii Regale Britanice cât și comandantul veteran al forțelor britanice, mareșalul Douglas Haig, au fost entuziasmați de idee și ulterior Legiunea  britanică a adoptat obiceiul imediat. 

 Prima zi a macului a avut loc pe 11 noiembrie 1921, marcând a treia aniversare a Zilei Armistițiului. Macul a fost adoptat imediat de Canada și Australia în 1921 și de Noua Zeelandă în 1922.

 În acest moment, macii destinați distribuirii în Marea Britanie erau încă fabricați în Franța de către văduvele de război franceze. În 1922 s-a deschis o fabrică în Bermondsey, care a angajat doar cinci foști militari cu dizabilități pentru a produce maci pe tot parcursul anului pentru distribuție în săptămânile dinainte de Duminica Amintirii. Primul apel oficial al macului din 1921 a strâns 106.000 de lire sterline, astăzi Legiunea Regală Britanică își propune să câștige 25 de milioane de lire sterline anual din vânzarea de maci, iar fabrica sa, aflată acum în Richmond, Surrey, angajează 50 de foști militari pe tot parcursul anului în pregătire pentru campania anuală de strângere de fonduri. 

Important este că adoptarea macului ca simbol al binefacerii a făcut ca acesta să treacă peste statutul  lui comemorativ și pur metaforic și a devenit, în schimb, un obiect fizic, palpabil, care oferă stabilitate financiară celor afectați de război.

 Între timp au apărut mai multe variate ale tradiționalului mac roșu. Cel cu frunza verde, cel cu petale roșii și centrul negru. În 1933 au fost fabricați primi maci albi de către Breasla Cooperativă a Femeilor care au văzut în macul alb o alternativă reprezentând pacifismul și o dorință autentică de a pune capăt oricărui război. Apelul pentru mac alb este încă activ și astăzi și este condus și administrat de Peace Pledge Union. O altă variantă a tradiționalului mac roșu este ”macul violet” al organizației „Animal Aid” care vinde acum maci violet pentru a comemora animalele victime ale războiului de pe tot globul. 

.