Ziua când mi-a venit mintea la cap :)

 Am tot glumit și am povestit zilele acestea despre Hercule. Să nu mai zic că Herculane, cel vizitat într-o iarnă în 1991 mi-a schimbat viața complet. Aici cu un grup de ploieșteni care ”am alunecat” pe ghețușul din Centrul stațiunii ca să facem poză cu omul cu barosul, (eu, Constanța Papuc, Adi și Sorinel nu_mai_ știu_ cum, plus Carmen care făcea poza desprinși din marele grup de 200 cu care făceam Revelionul)

Să ne întoarcem însă la Hercule și muncile lui!
Heracle, dacă vrem să dăm peste mitul original al grecilor. Recitind acum povestea, cea cât mai apropiată de original, mi-a atras atenția un element nou, mie. Toată viața lui, Heracle bietul, chiar și bebeluș fiind, a avut de pătimit din cauza geloziei Herei și a testelor pe care aceasta i le-a impus ca să poată, într-un final, să capete nemurirea. Și mereu m-am întrebat de ce Hera se răzbuna pe un biet bebeluș și nu pe Zeus, marele infidel? Poate ați văzut și voi gluma care tot circulă pe internet cum că 80% din poveștile mitologiei grecești sunt datorate lui Zeus și infidelităților lui. Dar cum altfel să meargă lumea dacă nu minți, nu înșeli, nu tu un adulter acolo, nu adaugi o tragedie, nu suferi, nu te răzbuni, nu mai pui un pic de sare pe răni cu cinism ....

Totuși, și aici trebuie să ne dea de gândit povestea lui Hercule că, numele eroului, adică ”Hera-cle” înseamnă ”cel ce primește glorie de la Hera”. Șmecheri tare grecii ăști, așa-i? Ș-apoi băiat fain eroul nostru că spală păcatele lu tac'su și până la urmă devine nemuritor, învingându-i aversiunea mamei vitrege! Ori ba? Mă gândesc că și acum la ospețele de pe Olimp, o sta în capătul cel mai îndepărtat al mesei zeilor departe de Hera ...

Și-mi vine în minte acum că miturile primordiale au rolul lor în destinul uman, nu sunt simple povești sau filozofii ieftine ci sunt veritabile coduri pe care le dezlegi diferit în funcție de vârstă. Și care te fac să acționezi diferit în funcție de percepție. Istoria unei civilizații, poate să influențeze propria ta istorie și să te ajute să înțelegi că și rădăcinile trebuie să-ți crească laolaltă cu ramurile, chiar dacă ele nu sunt vizibile.

Foto la statuie după ce cumpărasem pentru prima dată nucșoară ( de ce era deschis în 1991 magazinul de 1 ianuarie, nu știu?): 1 ian 1992 la Herculane - ziua când mi-a venit mintea la cap și am devenit Bahá’í.  

.