Confesiuni spirituale: Cenușăreasa sau ”fata cu obrajii roz”

Despre povestea Cenușăresei și cum se schimbă semnificația basmelor de-a lungul timpului

Cenușăreasa = Fata cu obrajii roz

Cea mai veche, cel mai adesea repovestită și cea mai iubită poveste este cu siguranță despre Cenușăreasa. Când aflăm că ea a trăit cu adevărat, majoritatea cred că e o poveste a Evului Mediu dar de fapt e povestea unei sclave de origine tracă care a trăit în Grecia antică și mai apoi în Egipt în secolul al 6-lea î.Hr. Poveste care mai apoi a fost transformată în multe variate.

Cercetătorii spun că la originile Cenușăresei stă povestea lui Herodot care a scris despre ea și a denumit-o Rhodopis, fata cu obraji roz. Potrivit lui Herodot, Rhodopis a fost un sclavă în Tracia. Mai apoi a fost vândută și dusă în Egipt în timpul domniei lui Amasis II. Acolo l-a întâlnit pe Charaxus, un negustor ambulant și fratele celebrei poete Sapho. Charaxus s-a îndrăgostit imediat de ea și a cheltuit o avere pentru a o elibera din sclavie. Dar sora lui a fost tare supărată și drept urmare ne-a lăsat o poezie în care o învinuiește pe Rhodopis pentru pierderea averii fratelui ei.

Liberă, Rhodopis a devenit hetairă, o profesie foarte respectată în acele zile

. De fapt, ea a devenit în cele din urmă cea mai bogată femeie din tot Egiptul, astfel încât viața ei chiar a presupus o calitate de basm.

În timpul șederii lui Rhodopis în Egipt s-a născut o legendă orală care spunea că în timp ce făcea baie, într-o zi, un vultur (sau un șoim) s-a năpustit și a zburat cu una dintre sandalele ei de aur. Pasărea a dus prada la Memphis, exact acolo în piața unde Faraonul făcea dreptate și i-a scăpat sandala în poală. Regele a fost atât de mișcat de ciudatul eveniment și mai ales de frumusețea sandalei încât și-a trimis oamenii în lung și-l lat ca să-i găsească stăpâna. Potrivit poveștii, Rhodopis a fost adusă curând în fața regelui, care apoi a făcut-o regina lui.

Această poveste a lui Rhodopis este cea mai timpurie versiune a ceea ce a devenit în cele din urmă basmul pe care îl cunoaștem drept Cenușăreasa. Povestea a fost păstrată oral de poeții lirici timp de secole. A fost publicată în cele din urmă pentru prima dată de către Claudius Aelianus sau Aelian, un autor roman în jurul anului 200 d.Hr.

Istoria literară a acestei povești are o grămadă de versiuni din antichitate, în 1001 de nopți și până în epoca modernă. Este suficient să spun că în 1697 un autor francez pe nume Charles Perrault a îmbunătățit intriga cu trei inovații strălucite care s-au rezumat la noi în versiunea modernă a basmului iubit - o zână bună ca un fel de un antreprenor magic, un dovleac și, desigur, o pereche de conduri din cleștar.

Alte variate îl leagă pe Esop de povestea sclavei Rhodopis chiar de la început pe când Rhodopus era sclavă, într-o casă în Tracia. Povestea spune că era un a și aceiași casă unde unul dintre sclavi era Esop și că probabil el era indrăgostit sau chiar au avut o aventură.Aspasia din Phocea

O altă precursoare a personajului Cenușăreasa, care provine din Antichitatea târzie, poate fi Aspasia din Phocea. Povestea ei este spusă în Varia Storia a lui Aelian. Aspasia este o fată care și-a pierdut mama în copilărie și a crescută de tatăl ei. Aspasia, în ciuda faptului că trăiește în sărăcie, a visat să cunoască un bărbat nobil. În timp ce moțăie fata are viziunea unui porumbel care se transformă într-o femeie, care o instruiește cum să-și îndepărteze imperfecțiunile fizice și să-și găsească frumusețea. Într-un alt episod, ea și alte curtezane sunt obligate să participe la un festin găzduit de regentul persan Cyrus cel Tânăr. În timpul banchetului, regele persan pune ochii pe Aspasia.

O altă variantă este scrisă în Le Fresne (fata din frasin) din secolul al XII-lea d.Hr. al lui Le Fresne („Fata din frasin”), repovestită de Marie de France, este o variantă a poveștii „Cenuşăreasa” în care o nobilă bogată își abandonează fiica copilă la baza unui frasin în afara unei mănăstiri de maici cu un inel și înfășată în brocart ca semne ale identității ei pentru că se teme că va fi acuzată de infidelitate doar pentru că a născut gemele (în credința populară, gemenii erau dovada a doi tați diferiți

Pruncul este descoperit de portar, care o numește Fresne, adică „Frasin”, și este crescută de călugărițe. După ce a atins maturitatea, un tânăr nobil o vede și devine iubitul ei Nobilul, totuși, este forțat să se căsătorească cu o femeie de naștere nobilă. Fresne acceptă că nu se va căsători niciodată cu iubitul ei dar așteaptă în camera nunții ca servitoare Ea acoperă patul cu propriul scutec din brocart dar, fără să știe ea, mireasa iubitei ei este de fapt sora ei geamănă, iar mama ei recunoaște brocartul. dăruit fiicei pe care o abandonase cu atâția ani înainte. Adevărata filiație a lui Fresne este dezvăluită și, ca urmare a nașterii sale nobile, i se permite să se căsătorească cu iubitul ei în timp ce sora ei geamănă este căsătorită cu un alt nobil.

Ċiklemfusa din Malta

Cenușăreasa malteză se numește Ċiklemfusa. Este înfățișată ca un copil orfan în prima copilărie. Înainte de moartea lui, tatăl ei i-a dăruit trei obiecte magice: o castană, o nucă și o migdală. Obișnuia să lucreze ca servitoare în palatul regelui. Nimeni nu a băgat-o în seamă de biata fată. Într-o zi a auzit de o minge mare și cu ajutorul unei vrăji magice s-a transformat într-o prințesă frumoasă. Prințul s-a îndrăgostit de ea și i-a dăruit un inel. În noaptea următoare, Prințul i-a dăruit un diamant, iar în a treia noapte i-a dat un inel cu o bijuterie mare pe el. Până la sfârșitul balului, Ċiklemfusa avea să fugă ascunzându-se în pivnițele Palatului. Ea știa că Prințul era foarte trist de dispariția ei, așa că într-o zi ia făcut niște krustini = biscuiți tipici maltezi și a ascuns cele trei cadouri în fiecare dintre ele. Când Prințul a mâncat biscuiții, a găsit cadourile pe care le făcuse misterioasa Prințese și în curând și-a dat seama de greșeala uriașă pe care a făcut-o ignorând-o pe Ċiklemfusa din cauza aspectului ei sărac. Curând au făcut aranjamente de căsătorie și ea a devenit soția lui.

În afara Europei

Ye Xian

Povestea lui Ye Xian a apărut pentru prima dată în cartea scrisă de Duan Chengshi în jurul anului 860. În această versiune, Ye Xian este fiica liderului tribal local care a murit când era tânăr. Pentru că mama ei a murit înaintea tatălui ei, ea se află acum în grija celei de-a doua soții a tatălui ei. Ea se împrietenește cu un pește, care este reîncarnarea mamei sale decedate [Mama ei vitregă și sora ei vitregă ucid peștele, dar Ye Xian găsește oasele, care sunt și ele la rândul lor magice, și o ajută să se îmbrace corespunzător pentru un festival local, inclusiv un pantof auriu foarte ușor. Familia ei vitregă o recunoaște la festival, ceea ce o face să fugă și să piardă accidental pantoful. Regele obține pantoful și este curios în privința lui, deoarece nimeni nu are picioare care să se potrivească pantofului. Regele caută peste tot și ajunge în cele din urmă la casa lui Ye, unde ea încearcă pantoful. Regele o găsește și o duce înapoi în regatul său. Mama ei vitregă crudă și sora vitregă sunt ucise cu pietre Variante ale poveștii se găsesc și în multe grupuri etnice din China.

Tấm și Cám

Povestea lui Tấm și Cám, din Vietnam, este similară cu versiunea chineză. Eroina Tấm avea și un pește care a fost ucis de mama vitregă și de sora vitregă, iar oasele lui îi dau și haine. Mai târziu, după ce s-a căsătorit cu regele, Tấm a fost ucisă de mama ei vitregă și de sora ei și s-a reîncarnat de mai multe ori sub formă de pasăre, un război de țesut și un măr de aur. Ea se reunește în cele din urmă cu regele și evindet trăiește fericită până la urmă.

Kongjwi și Patjwi

Originar din Coreea, basmul Kongjwi și Patjwi este o poveste similară cu Cenușăreasa cu două caracteristici distinctive: gradul de violență și continuarea complotului dincolo de căsătoria cu prințul fermecător. Protagonista Kongjwi își pierde mama când era bebeluș, iar tatăl ei se recăsătorește cu o văduvă. Văduva mai are o fiică, pe nume Patjwi. După ce tatăl ei moare, mama vitregă și Patjwi o exploatează și-i furăa verea înfometând-o, bătând-o și muncind-o cu brutalitate. Kongjwi este ajutat de animale și ajutoare supranaturale, cum ar fi o vacă, o broască râioasă, un stol de păsări și o zână. Aceste ajutoare o servesc pe Kongjwi să participe la un dans în onoarea unui nobil. La întoarcerea de la dans, Kongjwi își pierde unul dintre pantofi, iar nobilul o caută iar când o găsește pe Kongjwi, se căsătoresc. Greutățile lui Kongjwi continuă și după căsătorie pentru că Patjwi e invidioasă pe această căsătorie. Patijwi se preface că îi cere iertare lui Kongjwi dar mai apoi o îneacă într-un iaz. Patjwi se preface apoi a fi Kongjwi și se se căsătorește cu nobilul. Kongjwi este reîncarnată într-o floare de lotus, Patjwi o arde apoi e reîncarnată încă o dată într-o bucată de marmură. Cu ajutorul unor personaje magice Kongjwi poate să-și informeze soțul despre faptele lui Patjwi. Ca pedeapsă, Patjwi este sfâșiată de vie, gătită pentru mama ei.Acesta mănâncă cu mare poftă dar când află ce a făcut moare din cauza șocului. Există 17 variante ale acestei povești cunoscute în Coreea de Sud.

Există o versiune cambodgiană numită „Khmer”. O altă versiune a fost colectată de la poporul Cham din Asia de Sud-Est, cu numele La Sandale d'Or ("Sandala de aur") sau "Povestea doamnelor Hulek și Kjong"

Colecționarul de basme populare din secolul al XX-lea Kenichi Mizusawa a publicat o analiză a variantelor japoneze ale Cenușăreasa, separându-le în două tipuri: „Nukabuku, Komebuku” (despre surorile vitrege rivale) și „Ubagawa” (despre deghizarea eroinei).

Savantul german Ulrich Marzolph a enumerat variantele iraniene ale Cenușăresei.

O mie una de nopți

Câteva variante diferite ale poveștii apar în cartea medievală ”O mie și una de nopți”, cunoscută și sub numele de ”Nopțile Arabe”: în majoritatea poveștilor sfârșitul nu este unul fericit.