Suntem super-expuși la imagini și informații. Iar asta ne condiționează să vrem mai mult. Mereu ceva nou, mereu îmbunătățit, mereu după alte standarde, mereu mai mare decât obișnuitul. Vrem să facem parte dintr-o mișcare, să avem o ”agendă” mereu ne facem proiecte și ele să fie mai distractive și mai performante. Să fim în tendințe dar să ne fie și mai ușor. Ne e frică să greșim, de lipsă de eficiență, în același timp greșind și fiind ineficienți.
Vrem să alegem mereu ce e corect, să fim mereu de partea dreptății și ea să ne spună ce e cel mai important pentru viața noastră. Tot timpul, fără să știm să mai alegem.
Toate acestea îmi aduc aminte de un articol citit despre ”Originile totalitarismului” ale lui Hannah Arendt. Analizând mecanismele totalitarismului a a inventat faimoasele cuvinte: „banalitatea răului” după procesele de la Nürnberg și a urmărit și discutat cu oamenii aparent obișnuiți, convinși de propria lor bunătate, apărându-și ororile de nedescris. (poate urmăriți și filmul recent despre procese).
Ceea ce am vrut să spun este că răul adevărat era mult mai probabil să pândească într-o sală de consiliu politic, administrativ sau chiar în apartamentul vecinului decât într-o casă bântuită sau obiceiuri de Halloween.
Așa că mare atenție la tot ce este exagerat. Atenție din timp.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu