Compromisul, arătatul cu degetul, bârfa, ”lasă că merge și așa” și ”m-am descurcat” ... sunt toate ale noastre nu ale altora dar noi ne uităm la alții... sau le facem cunoscute altora și îi îndrumăm cum să-și pună concetățenii la zid.
Cumva nu am depășit mentalitatea unui copil care face doar ce i se spune, își îndeplinește fără tragere de inima și cât mai superficial îndatoririle ca pe niște teme. Este încă dependent de recompensa și de faptul că asta este singura motivație pentru care totuși face ceva. Nu are o motivație interioara și nici nu își asuma nimic.
Ar fi bine să schimbăm câte ceva până nu devin osificate ...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu