04 - 10 septembrie 1970
În cabana de pe vârful Omul din Munții Bucegi, am stat cinci zile blocați din cauza viscolului. Din grupul de 26 de persoane, doi bărbați și o femeie ( care nu au vrut să rămână la cabană) au fost găsiți morți pe Valea Cerbului. Restul am reușit să plecăm legați în corzi pe lângă Vârful Ciobanu - balele Piatra arsă - Vârful cu Dor. Un imens ajutor l-au dat Brânduș Paul (meteorolog), Noghi Alexandru (cabanier), și Mihai Sârbu.
Adevăr și minciună
Nuntă în Bucegi
OMUL e gazda tuturor
De-aici. Și-n vârful munților
Stăm prizonieri într-o cabană
E noapte și-nceput de iarnă
Și-afară-i iad îngrozitor
iar viscolul necruțător
Ne-a pus zăvor.
Ne culcăm, mâncăm, vorbim,
Stăm sub pături și gândim
Cum și când să evadăm
Care cale să luăm
Până atuncea povestim
Și minuni ne-nchipuim
Că trăim.
Prin fantasmene de-afară
Fantezia - alergă zboară -
Depăn firul care sună
Ne-ndoios că a minciună
Și pe toți în fapt de seară
Îi provoc, ca să le pară
Cât mai clară.
------------------
OMU-n săptămâna oarbă
S-a îndrăgostit de-o BABĂ.
Sfinxul însă nu-nțelege
Și nu poate să deslege
Cum, de ce atâta grabă...
Și-ngrijorat se-ntreabă,
- ”Nu-i vre-o barbă?”
Mama mirelui BĂTRÂNA
Împotriva a fost întruna
Dar în vale la HOROABE
OMUL și-una dintre BABE
Întrecându-se cu gluma
S-au ascuns cu săptămâna
sau cu luna.
Prin COCORA s-au plimbat
PIATRA ARSĂ-au vizitat
Și cuprinși de un fior
Au urcat VÎRFUL CU DOR
Prin DICHIU, NUCET au stat
Printre jnepeni s-au culcat
Pe-nnoptat.
Din TURNUL SECI, privind afară
DOAMNELE îl observară
Și-au fugit la mânăstire
Starețului să-i dea de știre
Că spre PADINA coboară
Cei doi, pe CULMEA LUI PĂCALĂ
Astă seară.
Sosi voinicul CARAIMAN,
Bătrânul naș al tuturor din neam -
Jurând pe CRUCE că-i cunună
Și c-o împacă pe BĂTRÎNĂ
Ce OBÂRȘIA - nu și-a da în van
Nevrînd de cuscru un CIOBAN.
Chiar cu saivan.
C-ar vrea BĂTRÎNA să-l însoare
Cu mezina URLĂTOAE
Sau cu SCROPOASA lui BOLBOCI.
Stăpîna lacului cu porci.
Ce-i scris, e dat la fiecare -
Spunea și Popa-n SCHITU care
Doar TOACA are.
Și multe-au zis - de rău, de bine -
Apoi au fost să se închine,
iar păcătoșii - au fost iertați
De stareț binecuvântați
Și-au spus: duminica ce vine
Vom face tot, cum se cuvine,
Că-i rușine.
Pe COȘTILA-i zarvă mare,
Îmbrăcați de sărbătoare,
De la STRUNGA la BUȘTENI
Și DIHAM la MOROIENI.
Vin nuntașii pe cărare
Să le facă fiecare
O urare.
Și invitații toți au dat
Câte ceva și le-au luat
Din cât au strâns - un gest atent -
În PEȘTERĂ apartament
Și cum era de așteptat,
Doar PĂDUCHIOSUL a uitat, s-a fofilat.
Cîntau bătrânii doina lor
Și-un lung ecou clocotitor
Multiplicat din MĂLĂIEȘTI
Și ca-ntr-o lume din povești
Horeau toți munții-n tact ușor
Iar BALELE -ntr-un picior
Credeai că mor.
Au prins apoi a se-ospăta
MORARU-n COLȚI tot mesteca
BUCȘOIUL cu apă s-ambătat
IALOMICIOARA de-a secat.
Iar CLINCEA spre GAURA privea
CĂLDĂRILE îi mângâia
și-o admira.
În zori cînd nunta s-a sfârșit
Mireasa nu este de găsit
SFINXUL însă taina-a dezlegat
BABA pe OM, l-a înșelat
Cu un MECET TURCESC iubit
Ce bani i-a dat de cheltuit
Și au fugit.
Toți, supărați, la casa lor
Plecau vorbind încetișor.
De-odată însă au zărit
Pe cei fugiți și au urnit
Un GROHOTIȘ îngrozitor
Și-ucigător.
De-atunci e totul neschimbat
OMUL continu-i înnorat
BĂTRÂNA și DOAMNELE-s slăbite
De jale au inimi împietrite
Iar BALELE s-au adunat
pe lângă SFINX ca altă dat
Să țină sfat.
MECETUL, foarte grav lovit
De bolovani s-a gârbovit
Pe POLIȚĂ se culcă seara
Și plînge în IALOMICIOARA.
De CARAIMANUL cel cumplit
Mai tremură și pocăit, s-a cumințit.
-------------
Și-a doua zi, în corzi legați
De-avalanșe - amenințați
Eroi în haosul de nea,
necunoscuți și rătăciți în ea, -
Luptând ca niște disperați
Toți douăzeci și trei, ca niște frați
Adevărați.
Ajuns-am în lumea noastră, care
Ne-a-ntâmpinat cu bucurie și cu soare
Cătam ceva, pe fața orișicui
Și am văzut, da! Am văzut că nu-i
Distanță crudă, rece... în sfârșit
Ca iadul din care am ieșit
Și-am biruit.
PS O minciună gogonată și-o groaznică poveste-adevărată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu