”Nu doar părintele istoriei Herodot, vorbește despre existența ei, ci și mari poeți precum Ovidius, ori mari naturaliști ai lumii, cum a fost Pliniu cel Bătrân. Pe lângă operele lor lor , ea este prezentă în mitologia unor popoare care nu s-au cunoscut niciodată, ca triburile din Amazon, cele de pe insulele pacificului ori popoarele antice, din jurul Mediteranei. Este atât de veche povestea, încât atunci când cineva o aude pentru prima oară are senzația că parcă știa de ea și acum doar își aduce aminte.
Este reamintirea de care vorbește Platon în dialog despre suflet - și poate că vine din inconștientul colectiv despre care scrie Jung. Pasărea asta de mai bine de două milenii a adus laolaltă mințile oamenilor din domenii diferite din vremuri diferite și timpului în libertatea și magia zborului ei.
Trebuie să o găsesc, voiam să văd minunea! Știam că zboară ziua doar că ziua nu-i vezi strălucirea, căci în februarie soarele Braziliei licărește fulgerător printre frunzele junglei și lumina lui ascunde strălucirea păsării. șa că am început s-o caut noaptea.
Pasărea asta trăiește în pădurile umede și se ascunde ziua în scorburile copacilor bătrâni care putrezesc. În serile în care mai avem vlagă, după ce puneam cortul, plecam în jurul taberei și căutam arbori bătrâni putreziți. Mulți dintre cei doborâți erau gigantici, ca niște mamuți. Urcam pe ei și din loc în loc rupeam scoarța și o priveam atent, ca să văd dacă luminează.
În junglă, așa cum se întâmplă și în pădurile de la noi, deși mai rar, există niște ciuperci care cresc în lemnul mort. Miceliile lor se răspândesc în trunchiul copacilor, Se înmulțesc prin spori iar pentru că vântul nu prea adie în mijlocul desișului trebuie să existe cineva care să le răspândească sporii. La asta folosesc insectele: când ajung pe trunchiurile moarte, de corpul lor se lipesc sporii și aceștia sunt transportați pe alt trunchi de copac unde dau naștere unui alt miceliu. De-a lungul evoluției aceste ciuperci au început să ”cheme” insectele producând lumină. Procesul prin care viul naște lumină se numește bioluminiscență și este destul de des întâlnit în regnurile vieții. În multe dintre scorburile arborilor cresc asemenea ciuperci și ele ajung pe penele păsărilor care le locuiesc, făcându-le să strălucească în întuneric. Iată păsările de foc, pe ele le căutam!
Două săptămâni le-am căutat bezmetic. A fost greu, pentru că nu doar păsările și ciupercile se aflau în jurul arborilor morți ci și furnicile de foc, atât de multe uneori, încât atunci când le simțeam mușcăturile pricepeam ce înseamnă să ”sari ca ars” și să vrei să-ți dai jos nu numai hainele ci și pielea.
Când am ajuns pe cealaltă parte a insulei, nu le-am mai văzut. Dar căutându-le am găsit atâtea altele. Așa cum oamenii, de milenii întregi, căutând pasărea de foc, au descoperit istoria, filozofia, arta și știința.” (Căzuți în junglă - Alexandru Stermin p 71)
Foto Ciuperci bioluminiscente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu