După ploaie

Lacu-şi usucă,

Nepieptănatele sălcii umede,

Şi-şi freamătă stânjeneii,

Ascuţitele săbii.

Măcieşii, mărăcini îmbuibaţi de trandafiriu

Plesnesc arcuit, aerul.

De sus, ne-ameninţă torsionaţi, salcâmii,

Doldora de roiuri de albine.

Lunca, se parfumează-n galben,

Cu rarii-i, pistrui sângerii,

Iar trifoiştea-şi închină cupe,

Cu fragede diamante de  verde.

Ohhhh, de parca-m fi în timpul naiadelor  şi-al driadelor:

Când, aş întinde mâna după arc

Ş-un bot umed de ogar,

Mi-ar atinge cu răsuflarea, pulpa piciorului,

Iar eu, aşteptând îndemnul la luptă

Fi-voi  înfrigurată de noile voastre profeţii.

Când colo,dârdâi cu picioarele mele de orăşean,

desculţă, în şipotul, de lângă drum.