Curcubeu de sentimente,
O minte de copil
Şi un trup omenesc, ca o cortină.
Catifeaua pe care sunt aşezată,
Montată,
Nu se îmbibă de praf niciodată
De la răsuflările tale calde ...
... Sunt încă calde când ajung la mine...
Ca alizee ce-mi schimbă anotimpurile
În ritmul respiraţiei tale.
În juru-mi sticle, aruncate în mare
Din care curg mesaje către lume:
-„Lăsaţi-mă în pace, pe Insula mea Robinsoniană!”
Îs p-un simplu atol,
Cu proaspăt gard de mărgean.
Ş-acolo, eu hrănind, de pe verandă
Pisici de mare drăgălaşe
Laolaltă cu cuvinte ce-noată, fără a se mai lupta cu mine.
Îmblânzite.
Mă tot uit, în zări,
Aruncându-mi zâmbetul înainte,
Cale de nouă poşte, de nouă zile, de nouă drumuri,
Mă tot uit, ...
...după un covor zburător...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu