joi, 29 septembrie 2011

Esenţă I



Azi dis de dimineaţă, m-am trezit conştientă, cât de frumos e în jurul meu. Fugea cerul! Păsările ciripeau. Un fir de mărgăritar înflorea sub ochii mei, la 2 etaje mai jos. M-am pierdut în ore de tăcere! 

M-am întrebat: 

- "Ce faci?" 

Şi mi-am răspus: 

- "Mă aştept!"... 

Rămăsesem în urmă, undeva în urăciunea lumii ... apoi am realizat că cel mai frumos, dar cel mai frumos lucru, este „esenţa de om”... Mă furnică s’acum pe şira spinării când mă gândesc....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu