Ochiul ciclopic din mine, mă vede mult mai bine. Nu ştiu cum de stă înăuntru şi cum de iese din coaja mea şi vede din afară întâmplarile cu mine şi mă aduce mereu în oglindă, condamnându-mă spre a fi oropsită de neînţelegere şi la sacrificiu...
Vede cum îmi topesc paşii când fac lucruri care nu le vreau face sau cum îmi forţez zâmbetul când mă plictisesc de cei din jur dar îi rabd. Iar când sunt în solitudine îmi aleargă o herghelie de emoţii pe ecranul minţii, îmi perturbă liniştile şi mă face să recunosc amprentele umede ale vieţii celor din jurul meu, pe gândurile mele. Ale celor care sunt şi ale celor care doar au fost. Toate sunt scrijelite asupra mea ca nişte fotografii suprapuse tocmai scoase din soluția de developare.
Ochiul ciclopic din mine, se aburește de fiecare data când îmi imaginez ceva despre tine. Dispar imagini, mirosul e de noroi de iarnă, crud fertil, urechea e mai atentă ca niciodata la un interior care clocoteşte şi-mi rămâne halucinant estompată, liniştea.
Vede cum îmi topesc paşii când fac lucruri care nu le vreau face sau cum îmi forţez zâmbetul când mă plictisesc de cei din jur dar îi rabd. Iar când sunt în solitudine îmi aleargă o herghelie de emoţii pe ecranul minţii, îmi perturbă liniştile şi mă face să recunosc amprentele umede ale vieţii celor din jurul meu, pe gândurile mele. Ale celor care sunt şi ale celor care doar au fost. Toate sunt scrijelite asupra mea ca nişte fotografii suprapuse tocmai scoase din soluția de developare.
Ochiul ciclopic din mine, se aburește de fiecare data când îmi imaginez ceva despre tine. Dispar imagini, mirosul e de noroi de iarnă, crud fertil, urechea e mai atentă ca niciodata la un interior care clocoteşte şi-mi rămâne halucinant estompată, liniştea.
Stângace şi nesigură lumea ta mi-e străină, fără contururi, fără limite. Nu ştiu de ce lăuta şi tamburine vechi îmi populează această imagine. O muzică sacadat-unduioasă. Obsedant de ţârâitoare care mă picură. Sunetele mă mânjesc cu roşu şi verde. Culori prea tari.
Până când întâmplarile proaspete rodesc crispate. Spune, de ce suntem gândiţi împreună? Spune de ce noi ne-am întâlnit în această neţărmurită naivitate?
Până când întâmplarile proaspete rodesc crispate. Spune, de ce suntem gândiţi împreună? Spune de ce noi ne-am întâlnit în această neţărmurită naivitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu