Celorlalţi: „- Suntem, ceea ce ducem cu noi din trecut în prezent şi atât de preocupaţi de asta că nu ne mai frământă cu obstinenţă, imaginea viitorului. Cât despre mine, am încetat să mă mai uit în oglindă. Cu toate că mă ademeneşte. Pentru că o oglindă îmi spune despre ceea ce e în spatele ochilor mei: fragmente cu „aici, clipa tocmai a trecut”. Voi înceta, pas cu pas şi să mai articulez vorbe pur şi simplu. Poate că aşa voi uita să-mi număr paşii şi să-mi compar anii, să-mi acopăr greşelile, să-mi scot în evidenţă răscolitor şi debordant nevoile, ...
E la noi de atins - pe o anume treaptă - un limbaj de catifele. De la acel punct, inimile intră în eternitatea iubirii. Pe mai departe, e simplă alchimie.” Ivone
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu