În dansul mlădiu,
în doi
în spaţiul
infinit,
finala cerinţă şi taina cea mare-i:
Să te dezghioc din magma încremenirii
ca pe-un potop de rouă de purpură
peste ceasul dimineţilor!
Să mă despieliţezi din marmura inefabilului,
O eoliană,
Îmbobocită,
Inflorescenţă zeiască.
Vals strămutat definitiv în curcubeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu