În atelier
Acaparator,
În a-mi întinde tentaculele,
Să-ţi pipăi, culoarea secretă
Nealterată,
Simt sfredel, dalta cum mă muşcă.
Retrăiesc
Răsuflarea ta îndepărtând praful de marmură.
Sub pojarul rugii de reînnoire,
Curg acuarelele de apă de lacrimi
Ce se suprapun ţurţurii, pe draperiile memoriei.
Barocul coardelor vocale
Orgă,
solfegiază gama în cadenţă de imn, ţie.
Din nou
M-a traversat durerea prin alveole.
Azi,
Revenită
Uite-o pe Galateea în atelier
îşi remodelează noua inimă,
Din piatră colţoasă de drum, călcată de copita licornului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu