Loki, o poveste cu multe urzici

 

O poveste cu urzici

Loki, în mitologia nordică, era ”șmecherul răutăcios” care avea capacitatea de a-și schimba forma și sexul. Pentru că tatăl său era uriașul Fárbauti, el a fost inclus într-un grup de zei minori dar oamenii au grijă mereu să-l îmbuneze. Loki a fost însoțitorul lui Odin și Thor, ajutându-i în planurile lor sau făcând năzbâtii atât de grave încât provocau jena și ridicolul. Odată, neinvitat a apărut beat la banchetul zeilor, i-a certat și le-a cerut mai multă băutură.

 

A fost cauza principală a morții zeului Balder. Ca pedeapsă, Loki a fost legat de o stâncă, povestea semănând cu cea a lui Prometeu și Tantal. La fel ca și Prometeu, Loki este considerat un zeu al focului.

Loki are o fiică , pe Hel, zeiță a morții (cu o mamă uriașă: Angerboda). Cu ea mai are doi copii, pe Jörmungand, șarpele care înconjoară lumea și Fenrir (Fenrisúlfr), lupul cenușiu.

 

Loki și-a construit o plasă magică cu care merge la pescuit și vânatul intra singur în plasă. Plasa meșterită de el era făcută din urzici toarse și o ținea într-o colibă mică, ascunsă-n pădurea cea mai adâncă. Când Loki a fugit de pedeapsa zeilor, și-a aruncat plasă în foc și el s-a transformat în somon. 

A sărit în primul râu și s-a pierdut printre ceilalți pești. Dar zeii l-au prins cu o bucată din plasa magică scăpată de ardere, fugărindu-l spre izvoarele râului.

 

***

 

Loki își face apariția anual când apar primăvara, urzicile. În aceleași legende petice întinse și verzi de urzici din păduri semnalează intrările pe tărâmul zânelor.

 

Se spune că însăși Sfânta Bridget din Kildare ( Sfânta Patroană a Irlandei) avea dulapul plin de urzici și oricând era foamete în iubita ei țară, ea gătea un festin magnific pentru oameni , transformând urzicile în tot felul de mâncăruri gustoase. De aici vine și tradiția care spune că dacă mănânci de 3 ori urzici înainte de luna mai (sau în postul Paștelui la noi) nu vei fi bolnav tot timpul anului iar în Scoția, Irlanda și Cornwall pe 30 aprilie, există obiceiul denumit „Noaptea Nettlemas” unde tinerii se alergă cu mănunchiuri de urzici încercând să-și prindă prietenii și să-i atingă/înțepe cu frunze de urzică pentru a le ura sănătate și a-și alege ursitul/ursita (similar cu obiceiul udatului la noi).

 

După luna mai, urzicile nu mai sunt ”comestibile” pentru că Diavolul le folosește pentru a-și face o cămașă din fibrele urzicii. Dar se știe că firul tors din urzică este mai moale decât lâna și mai călduros decât inul și era folosit la pânzeturile scutecelor pentru bebeluși.

...

 

Acum nu vă rămâne decât să mergeți în piețe și să căutați urzici! Loki e aproape!

 

 

.