Așa pur și simplu
Înăuntru
călătorul de infinit
vrea să fugă
dar a pierdut semințele
În afară inima mea de piatră
a trecut de partea cealaltă
Și-mi rânjește mojic:
- Ești spartă! Ești spartă! Ești spartă!
Poate că există o cale să ies din cușcă
Poate că într-una din zile las
așa pur și simplu
lumina să intre.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu