Sunt secole
De când n-am
mai făcut parte
Dintr-un
„împreună”!
Erai, fără
umbră!
Miezul
clopotului meu.
Eram, oase
articulate, în mijlocul fiinţei tale
Ce adorau să te
îmbrăţişeze...
Acu-i acu!
Cufundă
ciutura, străine,
De bea,
Plânsul meu
proaspăt.
Vestea e
înrămabilă!
De hatârul tău,
îţi voi divulga toată povestea
Întâlnirii de
la fântâna bucuriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu