Omul din La Mancha

Gând pornit așa de ieri
 
Mă pot gândi la cât de mulți, din ce în ce mai mulți (ceea ce demonstrează cât de norocoasă sunt) cavaleri de la Mancha am în jur. Cât de dragă îmi e starea lor de ambivalență: perpetuă amăgire dublată de adânca înțelegere, plină de lumină cu un soi anume de dârzenie pasionată.

Și cât învăț de la ei, oricât de în spate mă simt, că a sluji alte ființe într-o formă sau alta, înseamnă în a-i ajuta pe fiecare să înainteze spre propriile lor frontiere undeva, unde își vor descoperi eliberarea.

Și că acest lucru, asemănător cu magia pură în definitiv e doar experiență umană oglindită în noi, atât de semnificativ și nesperat de adânc, încât ne emoționează și ne schimbă.


The Impossible Dream
To dream the impossible dream
To fight the unbeatable foe
To bear with unbearable sorrow
To run where the brave dare not go.
To right the unrightable wrong
To love pure and chaste from afar
To try when your arms are too weary
To reach the unreachable star.
This is my quest
To follow that star
No matter how hopeless
No matter how far.
To fight for the right
Without question or pause
To be willing to march
Into hell for a heavenly cause.
And I know if I'll only be true
To this glorious quest
That my heart will lie peaceful and calm
when I'm laid to my rest.
And the world will be better for this
that one man scorned and covered with scars
still strove with his last ounce of courage
To fight the unbeatable foe
To reach the unreachable star...

 https://www.youtube.com/watch?v=RfHnzYEHAow&t=92s