Azi dimineață m-a trezit un vis. Mai frumos decât visele mele cu zboruri: auzeam clipocitul fiecărei ființe.
Și cu gândul ăsta că trebuie să fac ceva iminent cu gândurile astea să nu mi le acopere ferigile ori bălăriile ...
apoi logic mi-am recunoscut undeva din străfunduri un "mic adaus de Nichita”
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!
și m-am bucurat că poate mai există în mine o ”fertilitate nemaipomenită”. Sau cine știe e doar un dor neexprimat....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu