E un Kadare mai important decât un Rushdie? :)

Kadare m-a impresionat prin 94. Definitiv. Cu Legenda lui Constantin și Aprilie spulberat. O carte prizărită care a ajuns ferfeniță repede. Ele m-au făcut să ajung în Albania în același an și să rătăcesc prin prima țară necunoscută mie. Și-acum mă cutremur cum am făcut eu 26 de ore într-un autocar bulgăresc cu cca 40 de musulmani pe un drum care normal n-ar dura 4-5 ore. Dar na, asta e treabă de călător nu de turist. Nu știu dacă moartea mamei după nici o lună, m-au apropiat de legenda scrisă de el dar aveam senzația atunci că am intrat în pielea unuia din personajele lui. Unul masculin. Toți cei din jur știu deja toate poveștile mele cu Albania și albanezii pe care îi văd rar dar de la care a rămas o prietenie  trainică, uite trec deja de 25 de ani plini. Uneori, mă gândeam că există în mine ”o legătură de sânge”, un ceva care mă face să sufăr, să simt, să sper, să îmi spulber ideile de dinainte, similar  scrierilor lui.  Imediat după ce citesc o carte marca ”Ismail Kadare”, am fie coșmaruri , fie foamea aceea  de a repeta cititul până la saturare. Cumva mă păzesc să mai (re)citesc ”necontrolat” ce scrie el. Cine știe? îmi spun ce efect dramatic mi se va întâmpla pe negândite. E ca la baclava, îmi place dar efectul e ”leșinător„. E un fel de plinătate fără a potoli dorința de mai mult.
 
La Salman Rushdie și tot ce scrie nu pot ajunge. Adică e blocaj. Și nu pot zice că nu m-am străduit de-a lungul timpului.  Nu știu de ce i-am băgat pe amândoi în aceiași oală. De fapt tot acolo, căutând prin minte e și Orhan Pamuk și scrierile lui, așa jumi-juma, unele de care nu mă pot dezlipi, altele care mi se par străine. Dar și la el am efectul de ”baclava” :). 

Dar acest domn Salman Rushdie? .... Nimic. Uite acum citesc ”Luka și focul vieții”, un basm, modern și tot încerc să nu părăsesc cartea. Doar mie îmi plac atât de mult basmele, poveștile și-s atentă mai mult decât alte dăți. Îmi zic, poate, poate găsesc simboluri, înțelegeri, zguduiri mai mici, mai mari, demne de un scriitor așa mare și de o care e bine cotată (și care nu intră la literatura pentru  copii). Și nu vreau să fiu nedreaptă cu el, pentru că e după ”Surâsul Jaguarului” pe care am dus-o la bibliotecă necitită complet.

Eh, eh, să vedem ce entuziasm găsesc zilele astea la acest domn ”Salvator” (Salman) ...dar mi-e clar, un Kadare mi-e mai important decât un Rushdie.

.