Ziua Unirii

Îmi este dor de oamenii pe care i-am cunoscut, de amintirile pe care le-am uitat și de altele pe care tare mă tem să le voi uita.

Vine ziua Unirii. Nu știu voi cum o marcați sau dacă vă mai pasă sau dacă mai țineți minte ceva despre asta dar pentru mine unirea și unitatea sunt un element central al vieții. Fiecare, o marchează, o sărbătorește sau o comemorează în felul său. Unii sărbătoresc 161 de ani, alții 101 de ani... Și pentru că  istoria personală intră într-o istorie mai mare, eu comemorez 60. ”60” ani de zile mie, mi-a fost serbarea a familiei.

Veți spune:

- Dar de ce e important să mai știi despre această zi?

- Pentru că ziua unirii înseamnă să-mi aduc aminte de diverse lucruri, și iată un exemplu care-mi stăruie mereu în minte: momentele de pașnică confruntare ale părinților mei: când în clipe libere cum ar fi o duminică după-amiaza, la fel ca azi se așezau la un colț de masă, în sufragerie și jucau șah. Ore-n șir de tăcere, tactici, împăcări, dezlegări, încrâncenări, triumf, cedări, continuări. 

Era așa o lume numai a lor, ca un fel de bătălie serioasă pe care, copil fiind o nesocoteam, Și ce-i mai invidiam și făceam tot ce se poate să le stric dichisul acela.

Timpul nu-l putem da înapoi dar așa o trăinicie înseamnă de fapt unirea.

1964 Muntele Roșu Lucia și Constantin Scărlătescu