Azi, dimineață, foarte de dimineață când în jur numai o mierlă putea să stea trează, mă întrebam de ce mă doare atât de tare superficialitatea? De ce oamenii nu își văd propriile semne vitale ale bunului și binelui cum se diluează în așa fel încât să ia măsuri? Imediate măsuri.
Eu simt că înverzesc interior și cred că pe undeva, cine știe pe unde se umflă niscaiva muguri. Este un mod de a ieși din pojghița nefericirii zilnice pe care o văd, o percep și uneori, fără să vreau o iau cu mine, ca pe o răceală, de la ceilalți.
Povestea e așa, cei din jurul meu o știu, cei de la bloc probabil că au experiențe similare: s-a spart coloana. La etajul meu, așa că eu și vecina de la parter suferim și ne văităm. Cumva, cât mai repede posibil era nevoie de un instalator și de un zidar care să facă munca în tandem. Știți că lucrurile astea nu sunt ușoare, nici ieftine (chiar dacă acest lucru este susținut și din banii Asociației de Locatari), și-ți dau bătaie de cap, scoțându-te din ritmul tău, din tabieturi.
Dar ce înseamnă puțin moloz (eh nu a fost puțin!) când zilnic trecem prin balta luxuriantă și euforică a lipsei de rușine, a scotocitului în intimitățile altora, a bârfei și a vorbitului grosolan, a scuipaților amari de la posturile mass-media, a bârfei de la colțuri și pe la piață, care toate te învrăjbesc și îți fac clipele amare. Ieri, nu ar fi fost o zi bună să mă sunați pentru că ați fi fost întâmpinați cu țâfnă și lipsă de răbdare.
Dar azi, cu calmul de după furtuna care a trecut, îmi fac socotelile și pun în balanță toate lucrurile. Până la urmă, a fost o zi când am vorbit cu vecinii, cu fiecare în parte, cu cei cu care împart coloana buclucașă și o zi când am avut în casă 3 necunoscuți: un instalator și 2 zidari. Zgomot, praf moloz, disconfort, materiale. Și culmea pentru că probabil nu vă așteptați la asta, acești 3 necunoscuți s-au comportat excelent dat fiind situația: rapizi, profesioniști, politicoși, o echipă ”ca afară” după o muncă de 8 - 10 ore. Iar cei cu care mă cunosc de peste 30 de ani, au picat examenul de bună vecinătate, ca și cum defecțiunea pe coloană ar fi fost din cauza mea iar cele 2 ore fără folosirea apei ar fi fost un test imposibil de trecut 
.
. Așa că-mi zic acum să mai las în spate prejudecățile față de necunoscuți pentru că zilnic aș putea trece pe lângă oameni, pe lângă fapte, pe lângă miracole și să nu le sesizez, pentru că nu le ”cunosc” sau nu le ”recunosc”. Și că în relațiile umane, schimbările pornesc de la schimbarea de atitudine. Începând cu mine.
Vecina de la parter, cu cea cu care am împărțit suferința, cheltuielile și toate așteptările legate de o mai bună vecinătate îmi spunea: „Suferi de pe urma nedreptăţii unui om rău? Iartă-l, ca să nu fiţi astfel doi oameni răi!” (Sfântul Augustin)
Ei se dovedește că nu e așa de ușor de practicat pe cât e de spus. Dar e de încercat .
.Și da am ales să nu pun o fotografie de la lucrările de ieri ci una cu florile de mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu