Kintarō, spun sursele care i-au cercetat legenda, se bazează pe o persoană reală, Sakata Kintoki, care a trăit în la începutul perioadei Hain (cca 800 - 1100) și provine din Minamiashigara și a fost garda de corp a unui samurai.
Sunt multe variante ale poveștii. Într-una, a fost crescut de mama sa, Prințesa Yaegiri, fiica unui șogun din zona Jizodo. O alta spune că mamă lui Kintarō l-a lăsat în sălbăticie și/sau a murit iar orfanul a fost crescut de o Yama-uba „vrăjitoare de munte”. O alta pentru a demonstra că puterea lui este supranaturală spune că Kintaro este fiul vrăjitoarei cu un dragon roșu. Era un copil plinuț și roșu, purtând doar un șort/șorț haragake și avea doar o secure. Spărgea pietrele în mână, scotea copaci groși din rădăcini iar animalele pădurii erau prietenii, mesagerii și le putea călării. Vorbea limba animalelor și s-a luptat cu monștri și demoni. Cu unul dintre monștrii și-a pus o mie de măști pentru a se apăra de multele lui capete care îi furau identitatea. Îi apăra pe tăietorii de lemne, primii oameni cu care a intrat în contact.
Ca adult, și-a schimbat numele atunci când a devenit garda de corp pentru samuraiul din zonă. A trăit până la sfârșitul vieții în Kyoto și a studiat artele marțiale devenind expert în sumo. Și-a readus mama în Kyoto.
Într-o lume care tânjește după eroi, moștenirea lui Kintaro continuă să inspire. El este o mărturie a faptului că curajul poate înflori chiar și în adversitate, că bunătatea poate pune capăt diferențelor și că amintirea eroilor din trecut ne pot ghida și inspira spre un viitor mai bun.
Așa că data viitoare când vezi un copil luptându-se cu dușmani imaginari, amintește-ți de Kintaro, băiatul de aur care ne spune că în fiecare dintre noi se află potențialul măreției, așteptând să fie descoperit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu